'Ceva se croieşte în subteranele politice'

Autor:

Publicat: 25/10/2016 00:13

Actualizat: 25/10/2016 00:14

Sursa foto: portalsm.ro

Adevarul:

Scrutinul parlamentar din decembrie poartă cu el o miză mult mai mare decât s-ar crede la prima vedere. Nu mai este o luptă între „Stânga” şi „Dreapta” sau un joc al rotativei guvernamentale. Manipulările tot mai numeroase şi încercarea de destabilizare sub pretextul unui miting unionist arată că ne aflăm în centrul unei furtuni care depăşeşte graniţele ţării.
Alegerile din România au fost până acum un meci dintre PSD şi adversarii săi de dreapta, cu o singură excepţie, cauzată de împrejurări politice cu totul neobişnuite care au dus în 2012 la alianţa PNL-PSD, adică USL. Durata scurtă la guvernare a USL a dovedit cu prisosinţă cât de nefirească a fost această alianţă.

Dar în acest moment, nu mai vorbim de o simplă confruntare PSD-PNL. Liberalii au anunţat oficial ceea ce ce prevedea de ceva vreme. Dacian Cioloş este propunerea partidului pentru un nou mandat la Palatul Victoria. Aflaţi pe locul al doilea în sondaje, în urma PSD, liberalii preiau iniţiativa prin promovarea actualului premier. Deasemenea, nişte nume extrem de onorabile puse pe liste, cum ar fi medicul neuro-chirurg Leon Dănăilă care deschide lista pentru Senat la Bucureşti, readuc PNL într-o sferă mai respirabilă din punct de vedere al ofertei electorale.

PSD nu a putut răspunde cu ceva similar, cel puţin până acum. Cel mai mare partid din România nu are o propunere de premier şi nici nu a venit cu alte feţe pe listele electorale.

Însă, ceva se croieşte în subteranele politice. E o forţă veche, cu rădăcini adânci, înainte de 1989 care prinde din nou chip. O vreme, această forţă a prosperat sub semnul PRM, apoi a intrat în desuetudine. Iată că rândurile s-au strâns din nou. Este vorba despre grupările de băieţi deştepţi al căror unic scop politic este să fure singuri în România, fără a da socoteală nimănui. Intrarea României în UE şi în NATO a adus iniţial beneficii substanţiale acestor grupări. Ele au gestionat investiţiile şi banii europeni care nu s-au concretizat niciodată în autostrăzi, căi ferate, şcoli sau spitale. În cele din urmă, lucrurile au început să se schimbe. Regulile au devenit mai stricte, Europa mai atentă cu banii, iar DNA a făcut ravagii în clasa politică. Europa a devenit un spaţiu neprietenos pentru grupările băieţilor deştepţi. Libertatea lor şi averile imense obţinute din corupţie sunt acum în pericol.

Reacţia nu s-a lăsat aşteptată. Brusc, în România au apărut partide naţionaliste şi anti-europene. Alianţa anti-justiţie hrănită de cele mai controversate personaje politice ale momentului a devenit naţionalistă şi mare promotoare a unirii cu Republica Moldova! Mesajul lor manipulatoriu vizează teme sensibile legate de migraţie, lupta împotriva capitalului străin, unirea cu Republica Moldova sau legalizarea căsătoriilor pentru persoane de acelaşi sex.

Diversiunea de la marşul unioniştilor a fost o încercare clară de a se testa reacţia autorităţilor. În limbaj militar a fost o operaţiune de cercetare, o incursiune în liniile inamicului, pentru a-i vedea pregătirea, hotărârea, moralul şi capacitatea de rezistenţă. Operaţiunea a avut şi un al doilea scop, fiind declanşată cu o săptămână înaintea alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova, alegeri cruciale pentru rămânerea ţării în aria europeană sau pierderea ei în zona euro-asiatică.

Ziarul Financiar:

În scandalul care va duce probabil la plecarea profesorului Mişu Negriţoiu din fruntea Autorităţii de Supraveghere Financiară după tensiunile care au apărut pe piaţa asigurărilor, un singur fapt nu se ia în calcul: că dl Negriţoiu trebuia să fie astăzi unul dintre membrii Comisiei de buget-finanţe care să „scoată la tablă” şefii ASF şi nu să fie el scos la tablă.

În 1990 au luat puterea în economie generaţia celor de 40 de ani şcoliţi cu sprijinul statului român în străinătate sau care au fost în diverse slujbe în Occident, astfel încât au putut să ghideze drumul României spre economia de piaţă.

Mişu Negriţoiu era unul dintre ei, şi chiar dacă a fost consilier al lui Ion Iliescu în anii ‘90, iar în anii ‘80 director al unei fabrici de încălţăminte integrate în economia de comandă, a fost tot timpul considerat unul din cei care au pledat pentru reformă şi privatizare în România.

Se va spune, după această decizie a Parlamentului de înlăturare intempestivă a şefului ASF din funcţie, că iată, parlamentarii folosesc prilejul de a câştiga puncte electorale sacrificând şeful supravegherii asigurărilor.

În ultimii doi ani prima medie de asigurare a crescut cu 40-50%, iar în unele cazuri, pentru camioanele de peste 16 tone, s-a triplat.

Se va spune că parlamentarii au interese proprii, că nu pricep ce înseamnă asigurările, marja de solvabilitate şi de lichiditate, Insolvency 2 şi alţi indicatori. Se va spune că noul ASF a făcut curăţenie în piaţă, că responsabilii trebuie căutaţi printre şefii instituţiei care au lungit viaţa unor companii care nu trebuia să funcţioneze de fapt şi de acolo a plecat totul. Posibil.

Dar, pe de altă parte, tot la fel de adevărat este că oameni care astăzi sunt în fruntea Băncii Naţionale, a ASF sau ca preşedinţi de boarduri bancare precum Dan Pascariu, preşedintele UniCredit, sau Mihai Bogza, preşedintele Bancpost ar trebui să fie ei în comisiile de buget-finanţe ale Parlamentului. Acum ar fi timpul ca ei să legifereze.

„Văd nivelul discuţiilor din Parlament, care sunt purtate de nişte oameni care sunt cu totul nespecialişti şi care aruncă doar nişte proiecte de legi fără să aibă habar de industria bancară, fără să se gândească să facă un studiu de impact”, spunea Mihai Bogza, la un moment dat, pentru Ziarul Financiar.

România nu poate înainta dacă în Parlament nu urcă oameni specialişti în sectoarele lor de activitate, dacă seniorii finanţelor româneşti lipsesc de la dezbaterile esenţiale pentru legi precum darea în plată sau conversia francilor.

Discursul nesfârşit privind incompetenţa parlamentarilor duce într-o fundătură. Cum s-a văzut mai ales anul acesta, vrem - nu vrem, acolo se fac legile în România.

Pe de altă parte, nici nu poate fi ignorat faptul că tensiunile de pe piaţa RCA trebuia să aibă o supapă. Nu pe orice piaţă cresc tarifele cu 40% în doi ani şi nu pe orice piaţă intră în faliment două companii cu o cotă de piaţă însumată de aproape 20%, în doi ani la rând.

Impunerea de tarife maximale prin ordonanţă de urgenţă este, orice s-ar spune, un eşec atât al supraveghetorului direct al pieţei ASF, cât şi al Consiliului Concurenţei. Nu se poate să ai o majorare de preţuri de 20-25% pe an, timp de doi ani la rând, pe o piaţă controlată de doar şase-şapte jucători fără să dai explicaţii.

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!