Chiar poate Rusia să atace Moldova? `Se întâmplă ceva, dar…`

Transnistria, o regiune a Moldovei cu accente pro-ruse, învecinată cu Ucraina, se află în centrul tensiunilor geopolitice. Separatiștii cer ajutorul Rusiei. Este mai curând o invitație (abia) voalată?

Ar putea Moldova, o țară est-europeană înghesuită între România și Ucraina, să devină noul punct fierbinte al războiului? Săptămâna trecută, parlamentul Transnistriei (separatistă pro-rusă) a aprins fitilul, publicând o rezoluție prin care cere ajutorul Rusiei. Găgăuzia, o altă regiune autonomă din sudul Moldovei, i-a urmat exemplul. Oficial, au fost cereri de "protecție", dar unii observatori le-au perceput ca fiind invitații abia voalate pentru un atac rusesc contra Moldovei, relatează Le Vif citat de Rador Radio România.

"Transnistria se află în centrul discuțiilor pentru că nimeni nu știe cu adevărat unde se poate termina războiul din Ucraina. Prin urmare, avem tendința de a ne concentra asupra punctelor geografice externe care ar putea fi afectate de un potențial atac rusesc și/sau să joace un rol în rezultatul războiului din Ucraina", contextualizează Nina Başkatov, doctor în științe politice și specialistă în fosta URSS.

Conflict îngheţat şi omniprezenţa Rusiei în Moldova

După independența Moldovei, Transnistria a fost scena unui război sângeros în 1992, până când Rusia a promis retragerea (o promisiune niciodată respectată cu adevărat, vezi mai jos, n. red.). Pe hârtie, Transnistria este încă parte din Moldova. Dar, în practică, este mai degrabă un stat nerecunoscut, în care influența rusă rămâne omniprezentă.

În mod oarecum surprinzător, înainte de 2022 și de începutul războiului din Ucraina, Rusia nu a insistat niciodată să recunoască independența Transnistriei, spre deosebire de ceea ce a făcut pentru Abhazia și Osetia de Sud (Georgia). "Ea formulase chiar propuneri de reintegrare în statul moldovenesc, din momentul în care a devenit clar că Moldova nu se va alătura României – teama inițială care explica separatismul transnistrean", amintește Tanguy de la Wilde d'Estmael, profesor de relații internaționale la UCLouvain.

În prezent, conflictul este înghețat și Rusia nu și-a respectat niciodată promisiunile de retragere. Nu mai puțin de 1.500 de militari sunt încă prezenți în Transnistria. Și conform ultimelor sondaje, aproximativ jumătate dintre locuitori se identifică drept ruși.

Rusia – Moldova: ce formă de sprijin european?

Adesea sunt menţionate asemănări între Transnistria și Donbass, unde separatiștii pro-ruși ceruseră Moscovei sprijin împotriva "agresiunii ucrainene" în februarie 2022. La câteva zile după această solicitare, Putin și-a lansat ofensiva. Iar când trupele ruse au atacat sudul Ucrainei la începutul conflictului, unii s-au temut că odată ajunse la Odesa vor merge până în Transnistria.

Moldova, de altfel candidată la UE, a cerut în repetate rânduri ajutor european după invadarea Ucrainei. Până în prezent, acest ajutor a luat în principal forma sprijinului politic și economic. Faptul că Franța se adresează acum miniștrilor europeni ai apărării ar putea indica faptul că sprijinul militar nu mai este exclus. "Emmanuel Macron este disperat să aibă influență în Ucraina, ca atunci când vorbește despre trimiterea de trupe occidentale sau încearcă să se poziționeze ca negociator șef la începutul conflictului. Toate acestea sunt gafe diplomatice", spune Nina Başkatov.

Posibilul sprijin militar european în Moldova este considerat îndoielnic și de Tanguy de Wilde d’Estmael. "Trupele sunt deja prezente în România, așa că nu este foarte util să le plasăm în Moldova. Ar fi și sinonim cu cobeligența, pe care toată lumea și-a dorit să o evite până acum".

O invitaţie ascunsă?

Cu alarmismul său obișnuit, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat că regimul de la Chișinău calcă pe urmele regimului de la Kiev. "Suprimă tot ce este rusesc, discriminează limba rusă și, împreună cu ucrainenii, exercită presiune economică asupra Transnistriei” (Moldova a introdus taxe mari pentru companiile transnistrene care importă și exportă mărfuri din UE, n. red.).

În opinia Ninei Başkatov, principalul punct de tensiune constă însă în faptul că Moldova se apropie din ce în ce mai mult de Uniunea Europeană. Și din punct de vedere geopolitic, Transnistria nu are nicio șansă de independență totală, ceea ce contribuie și la dilema occidentală. "De la războiul din Ucraina, capacitatea rușilor de a transmite energie în Transnistria a fost oprită prin forța împrejurărilor. Iar economia ei, care era înfloritoare, nu mai înflorește deloc", notează specialista. Potrivit acesteia, "apelul separatiștilor pro-ruși este realizat într-o manieră extrem de ambiguă. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să i se acorde importanță. Dar trimiterea întregii cavalerii ar fi excesivă".

Ce este perceput de unii ca o invitație ascunsă la un atac rusesc "este adevărat, dar schimburile economice din Transnistria nu mai sunt cu Rusia, ci cu UE", amintește Tanguy de Wilde D’Estmael. "Teama de aderare, care ar însemna sfârşitul aprovizionării cu energie rusească, poate explica însă apelurile de ajutor din partea transnistrenilor". Acestea fiind spuse, situația rămâne destul de complexă "în sensul că situația imaginată acum câțiva ani era o Moldovă federală, cu trei părți, inclusiv Transnistria. Asta a susținut Rusia: este important să subliniem acest lucru".

Un atac al Rusiei în Moldova? "O teorie destul de întortocheată"

Pentru Tanguy de Wilde d'Estmael, un atac nu poate fi deci exclus complet, dar pe termen scurt "nu pare a fi un obiectiv strategic al Rusiei, care nu a definit niciodată clar obiectivele războiului, cu excepția 'denazificării' și cuceririi celor patru teritorii separatiste ucrainene (Donbass, Lugansk, Zaporijia și Herson). Cu toate acestea, progresul în atingerea acestor obiective este slab. În acest sens, să meargă până în Transnistria pare, dacă nu imposibil, foarte dificil".

Prin urmare, dacă viitoarele acţiuni occidentale tind să limiteze influența Rusiei în regiune, "acest lucru ar iniția un nou raport de forţe. În schimb, UE ar trebui mai curând să încerce să vadă cum să integreze Transnistria în peisajul politic al Moldovei", estimează Nina Başkatov.

Specialista în lumea sovietică amintește și faptul că acest conflict este departe de a fi nou. Datează de la sfârșitul URSS, când anumite republici rusofone au vrut să se afirme mai clar și să treacă dincolo de stadiul de "provincii". "Sistemul regiunii autonome, un fel de compromis, a funcționat bine la un moment dat. Era nevoie de autonomie culturală pentru regiuni, cu, în schimb, recunoașterea granițelor naționale ale puterii centrale. Ar trebui să mergem în direcția asta", susţine ea.

În opinia ei, deschiderea unui al doilea front rusesc în Transnistria "este o teorie destul de întortocheată" din motive "geografice" (Transnistria nu are graniță comună cu Rusia) și din motive "tehnice" (cum ar putea rușii să transporte echipament militar pe flancul de sud-vest, deținut de Ucraina?).

"Se întâmplă ceva, este clar, dar nu trebuie să punem gaz pe foc într-o altă regiune. De altfel, nu este momentul să rezolvăm un conflict care implică ruși și occidentali, din moment ce aceștia nu vorbesc între ei în prezent", remarcă ea în cele din urmă.