Premium
Recentele rezultate ale alegerilor europarlamentare reprezintă un eșec categoric al PSD, asta chiar dacă social-democrații și-au menținut electoratul fidel, iar o parte din reacțiile venite din Kiseleff denotă faptul că PSD nu conștientizează încă principalele greșeli comise în mandatul său de guvernare, după cum urmează:
Divizarea societății
În ciuda acuzelor aduse fostului președinte Traian Băsescu de-a lungul timpului, PSD a adâncit, inconștient sau nu, clivajul social intern. Narativul noi vs. ei susținut de sub umbrela voturilor legislative din 2016 nu numai că a polarizat societatea dar a creat un efect de bumerang bazat pe o ură pe care PSD nu a putut să o înțeleagă, încadrând-o mai degrabă într-un rezultat al unor laboratoare ale intereselor străine și nicidecum într-o stare de spirit naturală a unei importante părți din societate, refuzând astfel dialogul strategic, ceea ce a condus către aducerea la urne a unui electorat pasiv în trecut, schimbând în acest fel balanța votului. Astfel, fidelizarea propriilor votanți, prin măsuri precum creșterea salariilor în sectorul public, nu a fost suficientă întrucât prezența acestora la urne a fost estompată tocmai de cei care cândva absentau în ziua votului.
Justiție și autoritarism
Laitmotivul guvernării a fost dat de problema Justiției, estompând o bună parte din realizările venite de la Palatul Victoria. Inevitabil, programul de guvernare a trecut în plan secund, cu atât mai mult cu cât Justiția nu era parte a acestuia iar schimbarea guvernelor Grindeanu și Tudose a scos în evidență un autoritarism politic în care mazilirea oricărui lider era executată fără remușcări dacă satisfăcea anumite interese de grup.
Toate acestea au condus către nașterea PRO România, PSD intrând în cursa electorală cu un puternic contra-candidat care a absorbit un procent semnificativ din electoratul său.
Aparat guvernamental contestabil
Migrația unor lideri politici și numirea unor miniștri ce au devenit ușor contestabili, alții remaniați din lipsă de rezultate pentru a fi renumiți apoi pe același post, a creat percepția unui aparat guvernamental slab, imagine întărită la un moment dat chiar prin criticile venite din partea unui membru PSD aflat la Burxelles, prin postura Corinei Crețu, care nu de puține ori a vorbit despre “incapacitatea” guvernului de a absoarbe fonduri europene.
Marginalizarea europeană
Tot acest tablou, generat în special de percepția privind lupta pentru Justiție a condus către marginalizarea PSD-ului la Bruxelles iar cel mai bun exemplu a fost dat de refuzul oficialilor europeni de a avea întâlniri tete-a-tete cu premierul român înaintea Summitului de la Sibiu. Cireașa de pe tort este dată de faptul că și la întâlnirea informală a socialiștilor europeni cu ocazia summitului, niciun lider PSD nu a fost invitat. Acestea au anulat capitalul de imagine acumulat de PSD cu ocazia evenimentului de la Ateneul Român desfășurat cu prilejul preluării președenției Consiliului UE, arătând un regres al relației dintre PSD și Bruxelles, trecând în plan secund de această dată, dacă nu chiar în anonimat, orice reușită a președenției mai sus amintite.
Comunicare strategică
PSD a eșuat nu doar în ceea ce privește comunicarea la nivel național, ci și la nivel european, acolo unde ca urmare a marginalizării tot mai accentuate a preluat treptat o retorică populist-naționalistă dar care nu poate avea în România același succes precum discursul lui Salvini în Italia sau cel al lui Le Pen în Franța, tocmai ca urmare a unui climat socio- politic diferit pentru țara noastră. Este așadar greu ca euroscepticismul să poată fi fructificat din punct de vedere politic într-o Românie tot mai dependentă de valuta trimisă de cei din diaspora.
Mai apoi, în mod inevitabil, într-o Uniune în care independența Justiției și statul de drept sunt valori fundamentale, PSD și-a asumat în contrapondere promovarea unor valori precum familia și tradiția, dar pe fondul aceluiași clivaj noi vs. ei și nu în baza unui discurs integrator, apropiind partidul mai degrabă de pozițiile și narațiunea celorlalte formațiuni naționalist-europene și mai ales de poziția Rusiei. Evident, departe de a fi PSD un partid filo-rus și anti european, dar eșecul unei comunicării strategice l-a poziționat inevitabil într-o astfel de postură. De aici a rezultat și susținerea fermă a presei pro-moscovite, precum Sputnik, față de PSD și guvern și reacțiile contrare ale presei main stream occidentale.
În acest context, PSD s-a trezit în fața unui public ostil, incapabil să-l înțeleagă și cu o marginalizare incredibil de puternică la Bruxelles situație în fața căreia trebuie să găsească, în termen scurt, cea mai bună strategie de răspuns, rămânând de văzut dacă măsurile chirurgicale anunțate vor avea randamentul scontat sau nu.
