PNL a fost negreșit principala victimă a sondajelor de opinie din 2014 încoace. Adică după prezidențiale. Le-a venit rândul, cum s-ar zice, pentru că în 2014, celălalt partid mare, PSD, a fost tras pe sfoară de cifrele super-generoase. Ponta se vedea câștigător cu câteva ore înainte de vot (pe baza estimărilor exit-poll), trendul s-a întors și a pierdut lamentabil în al doilea tur de scrutin, în fața mult mai modestului candidat Iohannis.
Odată ce Iohannis s-a văzut instalat președinte, a venit rândul liberalilor să cadă pradă seducției măsurătorilor demoscopice. Cum s-a întâmplat adeseori, victoria unui candidat îi dublează popularitatea, iar partidul care l-a propulsat se ridică la scoruri la care nici nu visase. În sondaje, desigur.
Anesteziată de procentajele cu 4 în față, echipa Blaga&Gorghiu se vedea deja principalul partid la guvernare în 2016, cu premier Predoiu sau cine știe... altcineva.
Asta a fost prima capcană în care au căzut liberalii. Când plutești pe covorul fermecat al procentelor lui Iohannis, nu mai ai chef nici de muncă, nici de schimbare. Neașteptat, nici Iohannis n-a stat multă vreme pe salteaua umflată a speranțelor post-alegeri. Și asta pentru că, în general, a dezamăgit. Asta în cel mai bun caz, pentru că pericolul cel mai mare pentru noul președinte rămâne acela de a se prăbuși iremediabil în ridicol.
De aici încolo, drumurile PNL și Iohannis s-au despărțit. Fiecare încearcă să-și salveze pielea pe cont propriu. De la liberali unii acuză propria prăbușire prin influența lui Iohannis. La Cotroceni se vede invers. Iohannis e prea asociat cu un partid lipsit de vlagă și performanță politică.
A doua oară, liberalii s-au îmbătat cu apa rece a demoscopiei la București. Luându-se după sondaje, n-au văzut nicio clipă vreun pericol să nu ia un scor cu 3 în față. Și asta pentru că s-a format, cum se întâmplă adesea cu curentele anti-sistem, o spirală a tăcerii. Așa se face că scorul pe care se așteptau să-l ia liberalii l-au luat oamenii lui Nicușor Dan la Capitală, iar scorul ce-i părea hărăzit USB-ului l-a luat chiar marele PNL.
Aici, însă, liberalii sunt ei înșiși în culpă. Sau cei mai experimentați dintre ei. Pentru că văzuseră forța USB în noiembrie în stradă. Zeci de mii de oameni furioși care, nici mai mult, nici mai puțin, au dat jos un guvern ce părea etern. N-ai nevoie de niciun sondaj să înțelegi asta. Am văzut mulți liberali luând în derizoriu USB înaintea campaniei: ”n-au structuri, n-au forță, sunt niște hipsteri, în ziua votului o să stea pe plajă la Vama Veche”.
E drept că unii observatori din sectorul unu au preferat concertul Maroon 5, ceea ce i-a suflat franțuzoaicei Clotilde Armand victoria la primăria de sub nas. Dar ăsta a fost singurul cost plătit de bonviveurii lui Nicușor Dan. În rest, s-au mobilizat ca și la #Colectiv. Fără filiale, fără activiști înregimentați, doar prin rețelele de socializare.
Naiv trebui să fi fost liberalul care a crezut că niște oameni care ies în stradă hotărâți să dea jos un guvern nu au capacitatea să se mobilizeze pentru a merge pașnic la secțiile de votare. Ei, bine, s-a întâmplat.
Așadar, cu ochii pe sondaje, dar orbi la realitatea din jur, liberalii au sperat până-n ultimul moment că USB n-are nicio șansă în fața lor.
Drama e alta acum. Încă mai speră asta pentru parlamentarele de la toamnă. Iar sondajele îi vor ajuta în continuare să viseze.
Comentează