Premium
Premierul desemnat a acceptat să plece dintr-un post foarte bun, consilierul lui Junker, pentru a-și asuma guvernarea țării într-o perioadă grea. Așa cum arată România azi, administrația, scena politică, starea societății, putem afirma că îți trebuie o doză mare de curaj să te pui în fruntea unui guvern de tehnocrați.
Cioloș nu are o experiență politică mare, nu s-a confruntat cu jocurile de pe malul Dâmboviței, dar are o experiență mare de negociator, are experiență administrativă prin prisma cunoașterii mecanismelor europene, însă este și posesorul unui mare dezavantaj: are prea mult bun simț.
Și-a asumat un rol greu și din mult prea multă bună credință a început prin a acoperi jocurile politice din spatele scenei. Și-a asumat desemnările miniștrilor din cabinetul său. Odată cu prima problemă apărută, cazul tânărului medic rezident Andrei Baciu, am aflat că Premierul desemnat ”a văzut cv-ul acestuia după ce a fost desemnat”. Câți alți miniștri i-au fost impuși domnului Cioloș? Cine i-a impus? Cine-i asumă? Deocamdată pare că nu avem răspuns. Dacă ar fi să luăm de bună declarația lui Dacian Cioloș oferită la conferința de presă când și-a prezentat miniștri, pare că și i-a desemnat singur. Știm cu toții că nu putea face acest lucru mai ales când vedem anumite personalitați: Comănescu, Tobă, Dâncu. Chiar dacă există rațiuni care privesc stabilitatea acestui guvern, sprijinul parlamentar, aceste figuri au fost impuse de partide. În același timp, Cioloș și-a asumat această răspundere pentru a credibiliza acest Guvern și pentru a stinge astfel nemulțumirile care sunt încă latente printre cei din ”stradă”.
Circul produs ieri în Parlament, la audierea Cristinei Guseth, vine să întărească ideea că cei din societatea civilă nu pot face politică, nu pot face administrație. În două zile, s-a reușit să se pună o pată și asupra celor care au activat în ONG-uri, dar și asupra unor tineri. A fost și vina lor că nu și-au dat seama că fiecare trebuie să ocupe poziția pentru care este competent. Cristina Guseth nu avea ce căuta la Justiție. Cine a propus-o trebuia să știe acest lucru. Cine a propus-o, Cioloș? Mi-e greu să cred. Cine are interesul să îl decredibilizeze și pe Marius Bostan, membru al societății civile? Efectele de imagine se vor vedea pe termen lung. Politicienii vor folosi aceste momente pentru a consolida ideea că ”strada” trebuie să se ocupe de orice altceva, dar nu de politică.
Pentru noul Guvern, la nivel de imagine, este un început cu ”stângul”. Chiar dacă au fost înlăturați cei doi miniștri desemnați - Guseth și Baciu - imaginea unui început prost va rămâne. În aceași timp, în programul de guvernare au apărut elemente care au întărit ideea că Guvernul tehnocrat este prost pregătit: comasarea alegerilor fiind elementul cheie pentru creionarea acestei imagini. O formulare greșită care însă a atras atenția imediat. Această formulare a fost scrisă chiar de Cioloș? Mi-e greu să cred că într-un timp atât de scurt a putut, simultan, să caute minștri, să scrie programul de guvernare și să negocieze cu partidele.
Probabil a creionat direcțiile mari, s-a sfătuit cu Președintele, cu partidele, iar programul l-a supervizat fără a-l parcurge în detaliu. E și vina lui. Și-a asumat-o instant și a retras capitolul. Cine a impus în programul de guvernare niște obiective privind liberalizarea pieței politice, prin eliminarea pragului pentru alegerea consilierilor locali, care nu vor putea fi atinse și îl vor pune în război pe Cioloș cu parlamentul?
Concluzionând, putem să ne întrebăm retoric: Cine profită de buna credință a lui Cioloș și l-a împins să facă un guvern care să împace pe toată lumea? Cine e în spatele nominalizărilor, unele total neinspirate? Cine a lucrat la programul de guvernare și a întins niște capcane mortale? Până la urmă acesta este un guvern de tranziție și nu unul care să rezolve toate problemele României.
P.S: Politicienii trebuie să înțeleagă că nu e nici în folosul lor să saboteze acest Guvern. Va fi rău și pentru societate și pentru țară dacă vom avea un guvern sabotat, care se va dovedi incapabil să guverneze. Mulți oameni și-au pus speranța într-un astfel de Guvern. După ce au fost dezamăgiți de partide, ar fi o catastrofă să se imprime senzația că această țară nu poate fi condusă așa cum trebuie de absolut nimeni. Ar fi începutul haosului.
