Premium
Azi are loc o nouă rudă de negocieri la Vila Lac. Dintre cele trei ateliere, unul s-a transformat cu certitudine în paratrăsnet. E vorba de negocierea funcțiilor. Și, din modul în care decurge această negociere, aflăm că unul este mai bun decât altul. Întreaga dispută are loc în jurul a trei personaje. Orban, Cîțu și Cioloș. În ce ordine vreți. Care e mai de ispravă?
Niciunul dintre cele trei partide, PNL, USR și UDMR, nu a câștigat aceste alegeri. Aceste alegeri parlamentare au fost câștigate la scor de către PSD. Care va veni primul la așa-zisele consultări de la Cotroceni. Dar căruia președintele nu-i va acorda șansa de a aglutina o majoritate în jurul unui candidat de premier. Ceea ce a făcut deja în ceea ce privește partidele politice mai sus nominalizate. Care au primit cumva mutarea în plic. De la Cotroceni. Și aparent au fost lăsate să aleagă. Dar de fapt a ales doar PNL. L-a ales pe Cîțu. Iar acum asistăm la a doua rundă a comediei de la Vila Lac.
Liberalii susțin că cel mai bun premier ar fi Florin Cîțu. Care și-ar fi demonstrat destoinicia în calitate de ministru al Finanțelor. Uniunea Salvați România are însă o altă variantă de lucru. În opinia acestui partid, cel mai bun premier, un personaj experimentat în această funcție este Dacian Cioloș. Prin urmare, el ar trebui să vină la Palatul Victoria. Avem deja doi premieri.
A doua funcție în stat nu este președinția Senatului, așa cum scrie în Constituție. De facto, a doua funcție în stat este președinția Camerei Deputaților. Camera Deputaților este decizională în ceea ce privește majoritatea categoriilor de acte normative. Președintele Camerei Deputaților face și desface după cum îl taie capul, cele mai multe și cele mai importante combinații din Parlamentul României. Comisiile cu cea mai mare relevanță în ceea ce privește noile acte normative se regăsesc nu în Senat, ci în Camera Deputaților. Aceasta este realitatea. Chiar dacă ea reprezintă o răsturnare a logicii electorale. În sensul că un om politic, pentru a ajunge senator, trebuie să primească mult mai multe voturi decât pentru a ajunge deputat. Din acest considerent, cea de-a doua bătălie relevantă de la Vila Lac vizeză persoana celui care va conduce Camera Deputaților. Conform promisiunii lui Klaus Iohannis, dată atunci când l-a împins afară dd la Palatul Victoriei pe Ludovic Orban, viitorul președinte al Camerei Deputailor ar trebui să fie (încă) președintele PNL. Iar liberalii susțin că acesta are cea mai mare experiență într-o asemenea poziție. USR funcționează însă după o altă logică. Conform USR, Orban poate fi susținut pentru poziția de președinte al Camerei Deputaților, dar cu condiția ca Cioloș să devină premier. În caz contrar, conducerea Camerei Deputaților ar trebui să fie preluată de Dan Barna. Pentru a exista un echilibru între principalele partide ale coaliției. Iar UDMR face ce știe mai bine. Pendulează. În acest caz se coalizează cu USR. Pentru a șubrezi PNL și pentru a obține astfel un mai mare spațiu de joc. Tot la negocieri.
Peste acest joc pe seama românilor, care se desfășoară și azi la Vila Lac, se suprapun mai multe realități. Unele vin din trecut, iar altele prefigurează viitorul. Un exemplu de realitate din trecut este Dacian Cioloș. USR, în precampanie și în campanie, a afirmat că vrea să ajungă la guvernare pentru a-și arăta buna credință, priceperea și forța de a gestiona problemele statului român. Și a cerut electoratului să-i acorde această șansă. Un moment în care cei mai mulți au fost loviți de amnezie. USR a fost privit ca un partid nou, căruia într-adevăr ar trebui să i se acorde o șansă de a-și demonstra capacitatea într-un nou Executiv. Numai că în realitate, cu Dacian Cioloș în frunte și cu alți câțiva lideri marcanți, USR a luat în stăpânire Palatul Victoriei timp de un an în primul Guvern al său. Care s-a dovedit a fi Guvernul Zero. Aceasta este crunta realitate, chiar dacă aparent la acea dată nu exista USR. Acum acest partid are o cochilie nouă, dar el funcționează tot cu vechea sa componență. Iar astăzi negociatorii USR de la Vila Lac susțin că Dacian Cioloș este cel mai bun premier pe care l-ar putea avea România.
În concluzie, avem doi premieri, dintre care ar trebui ales unul, și doi președinți ai Camerei Deputaților, care nici ei nu încap în aceeași teacă. Și asta încă înainte de a se fi ajuns la punctul culminant al comediei, care se va consuma la Palatul Cotroceni. Când doi virtuali premieri se ceartă, s-ar putea să câștige al treilea. Adică generalul de armată. Măciuca lui Klaus Iohannis.
Se negociază prea puțin șefia Senatului. Ca și când ar fi o bagatelă. Deși, conform Constituției, dacă președintele dă ochii peste cap sau dacă este suspendat sau demis într-o bună zi pentru înaltă trădare, cel care vine la Cotroceni, fie și temporar, pentru a face și desface este fix președintele Senatului. În mod normal și conform unei cutume cât se poate de democratice, șefia Camerelor se împarte între putere și opoziție. Puterea își ia Camera Deputaților, iar opoziția președinția Senatului. La limită, se mai poate întâmpla și invers. Și așa au și stat lucrurile, până când regula a fost stricată de către Liviu Dragnea. Care nu a mai acceptat acest algoritm al puterii în Parlament. Decât în ceea ce privește șefia comisiilor. Acum însă ne-am putea trezi într-o situație cu totul și cu totul specială. În care partidul care a câștigat alegerile, respectiv PSD, nu va avea nici prim-ministru, nici șefia vreuneia dintre Camerele parlamentare și nici nu va putea participa în vreun fel la guvernare. Fiind scos finalmente în afara jocului politic. Așa cum și-a dorit Klaus Iohannis.
Dar de ce Dumnezeu cele trei partide se bat în negocieri la Vila Lac, în mod deosebit pentru funcțiile pe care le-am discutat mai sus, cărora li se adaugă cele ministeriale? Răspunsul este simplu. Să nu vă gândiți nicio secundă că este vorba de interesul public. Nici vorbă. Fiecare funcție de acest fel îți permite să ajungi la cașcaval. Prin sute și sute de interpuși. Cărora, din aceste poziții, le poți oferi funcții importante și venituri sigure, legale sau ilegale. Din banul public. Așa se pune problema. Nu altfel!
