Cu peste un an înainte de remanierea de la jumătatea mandatului Parlamentului European, programată pentru începutul lui 2027, negocierile de culise, alianțele și rivalitățile pentru funcțiile de vârf sunt deja în plină desfășurare. Miza este uriașă: președinția Parlamentului, conducerea comisiilor și pozițiile cheie din grupurile politice.
Reorganizarea va testa din nou „cordonul sanitar” - acordul informal dintre partidele de centru pentru a exclude extrema dreaptă din funcțiile de conducere — într-un context în care influența acesteia crește constant, potrivit POLITICO, arată news.ro.
POLITICO enumeră cinci puncte fierbinţi de urmărit:
Lupta pentru funcţia de preşedinte al Parlamentului
Nu este un secret că actuala preşedintă a Parlamentului, Roberta Metsola, ar dori un al treilea mandat (ceea ce ar face-o cea mai longevivă preşedintă a adunării) – nici Metsola, nici şeful Partidului Popular European, Manfred Weber, nu neagă acest lucru.
Preşedinţii Parlamentului sunt aleşi pentru mandate de doi ani şi jumătate, care pot fi reînnoite. Fiecare mandat parlamentar are o durată de cinci ani.
În iunie anul trecut, Metsola a semnalat că un al treilea mandat rămâne o posibilitate, după ce a exclus posibilitatea de a se întoarce în Malta pentru a deveni liderul partidului său naţional. Când a fost întrebată de POLITICO dacă intenţionează să candideze din nou, la o conferinţă de presă în octombrie, ea a răspuns: „Mai sunt încă 15 luni până la alegerile de la jumătatea mandatului şi sunt aici pentru a-mi îndeplini în fiecare zi sarcinile pentru care am fost aleasă”.
Mai mulţi parlamentari şi oficiali au declarat că Metsola depune eforturi pentru a-şi asigura un nou mandat. „Este în plină campanie electorală, acordând favoruri deputaţilor europeni şi oficialilor”, a declarat un deputat liberal din Renew, care a dorit să rămână anonim pentru a putea vorbi liber, la fel ca şi alţii citaţi în articolul publicat de POLITICO.
Această iniţiativă ar pune Metsola şi PPE pe o traiectorie de coliziune cu social-democraţii, al doilea grup ca mărime din Parlament, care susţine că ar trebui să obţină preşedinţia în cadrul unui acord de împărţire a puterii semnat la începutul mandatului. Însă PPE a rămas vag în privinţa angajamentului său faţă de un astfel de acord.
S&D nu a propus încă un candidat pentru a o înlocui pe Metsola – un fapt care nu a scăpat din vedere unor aliaţi ai partidului. Un deputat ecologist, întrebat dacă i-ar susţine pe socialişti, a răspuns: „Mă voi gândi la asta când vor avea un candidat, nu pot susţine o revendicare vagă pentru un post”.
Toate luptele interne dintre PPE şi S&D au deschis uşa pentru Renew Europe, al treilea membru al coaliţiei de centru, pentru a începe să se gândească la propunerea unui candidat de compromis, au declarat doi parlamentari Renew.
Va obţine extrema dreaptă poziţii de conducere?
Reorganizarea va testa din nou aşa-numitul cordon sanitar, un acord informal între forţele de centru pentru a ţine extrema dreaptă departe de procesul decizional.
În practică, această regulă nu se mai aplică atunci când vine vorba de adoptarea legilor – PPE a votat în ultimul an alături de extrema dreaptă pe teme precum migraţia şi dereglementarea.
Cu toate acestea, Weber a declarat într-un interviu acordat POLITICO anul trecut că pentru el şi familia sa politică este o „linie roşie” „să acorde vreun rol politicienilor de extremă dreapta aici, în această instituţie, să reprezinte instituţia, să deţină puterea în domeniul administrativ, precum şi în alte aspecte în care au un rol executiv”.
Grupurile liberale şi de centru-stânga spun că nu au încredere în Weber din cauza cooperării dintre PPE şi extrema dreaptă şi bănuiesc că acesta ar putea folosi vicepreşedinţiile Parlamentului şi conducerea comisiilor ca monedă de schimb pentru a-şi asigura sprijinul pentru un nou mandat pentru Metsola.
În rândurile PPE încep, de asemenea, să existe îndoieli dacă este posibil să se împiedice grupurile de extremă dreapta să ajungă la putere la Bruxelles, în timp ce acestea guvernează în capitalele naţionale.
„Ce ar trebui să facem când (Jordan) Bardella va fi preşedintele Franţei?”, a întrebat un europarlamentar PPE, subliniind că o ţară atât de mare ca Franţa nu poate fi exclusă din funcţiile de vârf de la Bruxelles.
După câştiguri importante în alegerile europene din 2024, grupurile de extremă dreapta Patrioţii şi Europa Naţiunilor Suverane nu au primit niciun post de vicepreşedinte al Parlamentului sau de preşedinte şi vicepreşedinte de comisie.
Deşi aceste decizii au fost luate prin vot democratic, grupul „Patrioţii” – al treilea grup ca mărime din Parlament – le-a contestat în faţa Curţii de Justiţie a UE. Aceştia susţin că este discriminatoriu şi încalcă regulile interne ale Parlamentului, care stipulează că poziţiile de conducere ar trebui să reflecte compoziţia camerei.
Dacă instanţa va decide în favoarea lor (nu a fost stabilită o dată pentru pronunţarea hotărârii), grupul „Patrioţii” ar putea obţine câştiguri importante.
Comploturi pentru detronarea liderilor grupurilor politice
Atunci când poziţiile sunt incerte şi parlamentarii simt că au o oportunitate, se discută despre lovituri de putere, iar grupurile de stânga şi liberale par cele mai vulnerabile.
În cazul Verzilor, actualii copreşedinţi – Terry Reintke şi Bas Eickhout – provin amândoi din aripa pragmatică a grupului, dispuşi să facă compromisuri pentru a obţine câştiguri progresive. Dar facţiunea mai idealistă este din ce în ce mai frustrată de ceea ce consideră a fi o abordare prea blândă a opoziţiei în Parlament şi face presiuni pentru o voce mai puternică – pregătind terenul pentru un potenţial conflict intern.
În mod similar, Renew Europe este divizat între o facţiune de stânga, mai ecologistă, şi o aripă de dreapta, mai liberală din punct de vedere economic. Ambele facţiuni consideră că cealaltă intenţionează să o conteste pe actuala preşedintă, Valérie Hayer, a cărei poziţie este slăbită de scăderea popularităţii preşedintelui francez Emmanuel Macron în sondaje, potrivit a patru oficiali liberali.
Delegaţiile slovacă, olandeză şi belgiană au fost propuse ca alternative potenţiale, dar încă niciun nume nu a apărut ca fiind un candidat viabil.
În grupul de stânga, un acord iniţial prevedea că un parlamentar grec îl va succeda germanului Martin Schirdewan în funcţia de copreşedinte. Însă delegaţia greacă a pierdut doi din cei patru membri ai săi în ultimul an, deschizând calea pentru ca alţii să-şi revendice dreptul, au declarat doi oficiali ai grupului.
Restul liderilor de grup par mai siguri.
Weber are o influenţă solidă asupra PPE după 12 ani la conducerea acestuia, chiar dacă criticii subliniază că tocmai lunga sa domnie este motivul pentru care conducerea trebuie reînnoită.
Grupurile de dreapta Conservatorii şi Reformiştii Europeni şi grupurile de extremă dreapta Patrioţii pentru Europa vor păstra, de asemenea, probabil, aceeaşi conducere.
Pentru S&D, totul depinde de capacitatea de a obţine preşedinţia Parlamentului – un premiu pentru care se vor lupta greii naţionali ai blocului: spaniolii, italienii şi germanii.
Dacă S&D nu obţine preşedinţia, aceste tabere naţionale ar putea să se lupte pentru preşedinţia grupului, ocupată în prezent de spaniola Iratxe García. Dar, atât timp cât fragilul guvern de stânga al prim-ministrului spaniol Pedro Sánchez nu cade, García va fi probabil în siguranţă, deoarece va avea sprijinul unei mari ţări din UE.
Europarlamentari în mişcare
Lukas Sieper, din Partidul Progresist German, a anunţat săptămâna trecută că se va alătura grupului Renew Europe – în aşteptarea confirmării de către membrii partidului său. El va părăsi rândurile deputaţilor europeni neafiliaţi. Această mişcare a dat startul unui an care se anunţă a fi unul al negocierilor de culise şi al târguielilor politice, în timp ce grupurile curtează legiuitorii pe care îi consideră susceptibili de a fi atraşi de la rivali cu combinaţia potrivită de promisiuni.
„Evident, fiecare dintre grupurile din acest Parlament are interesul de a creşte pentru a câştiga influenţă”, a declarat preşedintele Renew, Hayer, la o conferinţă de presă săptămâna trecută, când a fost întrebată de POLITICO. „Desigur, avem interesul de a câştiga membri”, a confirmat ea.
Elisabetta Gualmini, europarlamentară italiană din Partidul Democrat de centru-stânga din Italia, a anunţat luni că părăseşte S&D şi se alătură liberalilor din Renew.
Renew este în prezent al cincilea grup ca mărime din Parlament şi vizează locul patru, ocupat în prezent de ECR. Renew se află acum la doar două locuri distanţă de a egala numărul total de europarlamentari ai ECR.
Toate grupurile doresc mai mulţi europarlamentari, deoarece acest lucru aduce mai multe fonduri, mai mult timp de intervenţie în plen şi determină ordinea de prioritate a vorbitorilor în cadrul reuniunilor şi dezbaterilor.
„Grupurile contactează fiecare europarlamentar care ar putea să se răzgândească; „vânătoarea” de europarlamentari este peste tot”, a declarat un asistent parlamentar al Verzilor.
Un nou grup politic apropiat de Rusia
Fidias Panayiotou, YouTuber cipriot devenit politician, împreună cu europarlamentarii partidului populist de stânga Smer din Slovacia, intenţionează să înfiinţeze un nou grup, a relatat POLITICO în iunie şi a confirmat Fidias presei cipriote săptămâna trecută.
Aceşti europarlamentari, împreună cu cei din Alianţa Sahra Wagenknecht din Germania, au fost anul trecut la Moscova pentru a celebra Ziua Victoriei alături de liderul rus Vladimir Putin.
Deşi în prezent nu dispun de cei 23 de deputaţi europeni din şapte ţări diferite necesari pentru a forma un grup, remanierea de la jumătatea mandatului ar putea face acest lucru posibil.
Tema unificatoare a grupului va fi „pacea şi justiţia socială”, iar aceştia sunt „destul de aproape” de a atinge numărul necesar de parlamentari, a declarat pentru POLITICO un oficial care are cunoştinţă despre discuţii. „Ideea nu este să îl lanseze cu numărul minim (de europarlamentari), ci vor ca acesta să fie stabil”, a explicat sursa.
Comentează