Premium
Pe 28 octombrie a avea loc Congresul de alegere a unui nou președinte USR, funcție eliberată de Nicușor Dan când acesta s-a supărat pe partid. Congresul este organizat, înțeleg, de către USR Ilfov (!) deoarece, presupun, USR Ilfov nu a fost în stare să își rezolve problemele de conducere în timp util. Filiala Ilfov, se pare, nu a găsit o locație potrivită (inclusiv ca preț) așa că întâlnirea va avea loc la ... Poiana Brașov.
Să trecem, însă, pese sughițurile de organizare și să ne uităm la candidați.
Dan Barna este lider USR Sibiu și purtător de cuvânt al partidului. În prima calitate este lăudat de colegi. În cea de a doua, pot să spun că mai ușor am obținut comentarii de la președintele interimar Elek Levente decât de la dl Barna. Prietenii săi (politici) mi-au sugerat că dl Barna este ocupat cu alte proiecte și că comunicarea online nu este neapărat punctul său forte. Nu glumesc.
Dl Barna este un exponent de frunte al grupării liberale. Liberalii au avut o performanță mai degrabă slabă la Congresul trecut. Agregați atunci ca susținători ai lui Cioloș, ei nu au putut să îl impună pe exponentul cel mai vizibil (Cristian Ghinea) ca președinte sau măcar ca vice-președinte. Unele comentarii de atunci sugerau că Biroul Național ar fi fost, totuși, umplut majoritar cu simpatizanți ai fostului premier. Însă, chiar dacă acest lucru este adevărat, nu a existat nici o apropiere semnificativă între USR și România 100 după congres.
Cioloșiștii/ liberalii au reușit atunci să promoveze instituția referendumului intern consultativ. Este referendumul care ne-a dat poziționarea USR pe tema referendumului Coaliției pentru Familie. Un nou referendum este anunțat pe tema apropierii (vag definite) de România 100. Apropo, fiindcă tot veni vorba, sper sincer ca la actualul Congres USR să restrângă pregătirea referendumurilor la o lună (de la două ) și să nu permită desfășurarea lor în preajma campaniilor electorale naționale.
La aceste alegeri, Dan Barna defilează cu un referendum intern câștigat și cu promisiunea de a așeza USR pe un făgaș de centru-dreapta. În campania pentru referendum, liberalii au invocat pentru această poziționare un text al lui Barbu Mateescu care observa că zona de centru stânga este (slab) ocupată de Demos iar zona de centru dreapta este cu totul deschisă pentru USR.
Al doilea candidat este Vlad Alexandrescu. Deși el nu reprezintă un grup oficial, este cel care lucrează la construcția platformei USR Viu, care este inițiativa oficială a Biroului Național privind identitatea comună a USR. El este, cum ar veni, ideologul desemnat al partidului. Ca orișice alt lucru la care lucrează USR, nu prea știm cu va arăta această identitate comună. Câteva indicii am primit, însă, într-un interviu cu senatoarea Florina Pesadă.
Citiți și: USR, încotro? O senatoare USR dă raportul
Teoretic, Vlad Alexandrescu este poziționat ideal în această cursă. Tehnocrat la origine (deci apropiat de liberali), el este sprijinit de progresiști și nu este antipatizat de nicușoriști sau de marea masă a partidului. Nu știu, însă. cât de largă este cu adevărat baza de susținere din jurul candidaturii sale. În plus, dl Alexandrescu a vorbit destul de rar în public.
Al treilea candidat este Cristian Seidler, lider al grupului deputaților USR după plecarea lui Nicușor Dan. El este descris de Adevărul ca fiind un apropiat al lui fostului președinte și au existat vremuri în care dl Seidler (și nu dl Alexandrescu) mi-ar fi fost recomandat ca un reprezentant al liniei ideologice a partidului.
Candidatura dlui Seidler este bizară. Slab prezentată în presă și deloc anunțată e pagina de Facebook a candidatului, arată ca un proiect în care nu s-a investit mult efort. Este posibil să fie una din scăpările tipice USR. Dar dacă nu este, rămâne posibil ca dl Seidler să nu dorească acest post. Într-un astfel de scenariu el candidează fie ca să îi țină pe ceilalți doi în niște limite acceptabile, fie pentru ca să poată interveni decisiv la un moment dat dând susținerea sa altui candidat.
Ceea ce lipsește în acest moment este un candidat al USR Popular. Teribila grupare pentru a cărei satisfacție s-a sacrificat Nicușor Dan nu a reușit nici măcar să obțină conducerea USR București. Renunțând a mai propune un candidat, ei își admit statutul marginal în partid.
