Premium
Cristi Puiu a declarat, la premiera mondială a celui mai recent film pe care l-a regizat,„Malmkrog”, că a filmat această producție într-o casă bântuită. Regizorul a vorbit despre diferenţele dintre Europa de Vest şi Est în ceea ce priveşte raportul dintre biserică şi ştiinţă, potrivit Mediafax.
„Malmkrog”, cel mai recent film al regizorului Cristi Puiu, a avut premiera mondială vineri la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. O ecranizare de epocă cu un scenariu original după un text rusesc jucat în limba franceză, filmul ”Malmkrog” a deschis secţiunea Encounters a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.
Cristi Puiu a explicat celor prezenţi la proiecţia filmului său în cadrul Berlinalei în ce măsură proiectul care realizat în franceză, cu o distribuţie internaţională pornind de la un text rusesc este un proiect personal: ”Este personal pentru că, după căderea comunismului, la începutul anilor ´90, acest text a fost tradus şi pentru mine a fost o mare surpriză pentru că erau lucruri pe care le studiasem. Textul era citat în memorii şi jurnale ale celor care au fost închişi în timpul comunismului. Când a fost publicat în România textul lui Soloviov mi-a schimbat perspectiva asupra lumii. Aşa că e important. Am crescut într-o familie atee, în timpul comunismului, Avem aceste întrebări foarte serioase legate de Dumnezeu. M-am certat cu bunica. Ea era o femeie foarte înţeleaptă şi credincioasă. Mă certam cu ea încerând să o conving că ne tragem din maimuţe. Nu înseamnă că am un răspuns acum. Dar în acel moment aveam această convingere. La 17 ani citeam această carte de Bertrand Russel numită De ce nu sunt creştin. O carte foarte bună. Era această parabolă a smochinului acolo şi am încercat să îmi conving bunica, să îi arăt că nu are dreptate. După ce a căzut comunismul, au început să fie publicate jurnale şi amintiri din timpul comunismului aşa că am descoperit un text de Nicolae Steinhardt, care e un critic literar, scriitor, gânditor evreu român care a fost în închisoare timp de şase ani în comunism. S-a convertit la creştinism ortodox şi, după închisoare, s-a călugărit. El avea propria lui versiune pentru acestă parabolă a smochinului. Atunci am fost prins între ciocan şi nicovală, Bertrand Russell, Steinhardt, despre parabola smochinului. Şi chiar atunci am citit cartea lui Soloviov şi Partea diavolului, de Denis de Rougemont. A fost un punct de cotitură în viaţa mea. Nu înseamnă că mi s-a schimbat viaţa dar aveam semne de întrebare diferite”.
Citește și: Oreste lansează un avertisment serios pentru PNL, PMP și USR: ‘Dacă nu vor începe cu adevărat’
Regizorul a povestit că a revenit la cartea lui Soloviov după ce a fost invitat să susţină un atelier în Franţa, la Toulouse. ”Am vrut să încercăm să vedem dacă putem scoate din dialog acţiunea filmului”.
Cristi Puiu a vorbit despre dificultăţile realizării acestui film şi despre felul în care simte că i s-a schimbat perspectiva faţă de primii ani ai carierei: ”m-a întrebat un student cum ştii unde să pui camera. Ştiţi, când eşti tânăr eşti mai prost. Vă rog să nu vă simţiţi jigniţi, vorbesc despre mine. Şi am răspuns «o pui acolo de unde poţi să vezi moartea». Dar era doar un sofism, o piruetă. Nu e adevărat. Aşezi camera în locul din care poţi să vezi ochii persoanelor care sunt în faţa ei, ochii celor care încearcă să fie prezenţi, să trăiască momentul. De aceea e aşa de greu să fac un film, de-asta a fost aşa de greu pentru noi toţi să facem acest film. Pentru că nu era vorba doar să fim prezenţi într-un moment, ci să fim prezenţi într-un conac care era bântuit. Sunt fericit să pot spune oficial, în public, faptul că am filmat această producţie într-o casă care e bântuită. Dacă nu înţelegeţi la ce mă refer, vizitaţi Transilvania”
Cineastul a insistat asupra modurilor diferite în care sunt concepute anumite aspecte ale existenţei în Estul şi Vestul Europei: ”În acea parte a lumii pe care o numim Estul Europei, nu avem această problemă că nu am înţelege misterele vieţii. Suntem cool. În Vest totul este explicat. Iar acum aveţi problema asta a luptei pentru putere, cine explică mai bine, biserica sau ştiinţa. În Est nu avem problema asta. Sunt lucruri complet diferite. (...) Nu spun că e bine ce e acolo sau rău ce e aici, dar e o mică diferenţă”.
Perspectiva lui Cristi Puiu a fost precizată în câteva cuvinte: ”Trăim într-un moment în care ştiinţa nu poate oferi o explicaţie a vieţii. Ce e viaţa, ce e conştiinţa, ce e memoria. Poate va reuşi. Iar acum oamenii se tem de coronavirus şi încearcă să se ferească de chinezi. E cinstit? Nu, nu este”.
”Pentru voi este mai uşor să întrebaţi pentru că nu staţi aproape de el şi nu îl priviţi în ochi. Vă rog, încercaţi”, a spus interlocutoarea lui Puiu la un moment dat încurajând publicul să îi adreseze întrebări regizorului român.
