Cristian Tudor Popescu îl compară pe fostul președinte american Donald Trump cu Adolf Hitler. CTP analizează un moment din viața de soldat a lui Adolf Hilter, în care dictatorul german a fost sub bătaia puștii unui militar american. Faptul că a scăpat i-a conferit lui Hitler un aer providențial, despre care CTP spune că s-ar putea repeta și în cazul lui Donald Trump.
Biden versus Mâna lui Dumnezeu
Pe 28 septembrie 1918, soldatul britanic identificat apoi ca Henry Tandey nu a tras în caporalul rănit Adolf Hitler, deși l-a avut în bătaia puștii de la câțiva metri distanță, potrivit relatării lui Hitler însuși. Episodul a devenit apoi, în propaganda germană, Mâna lui Dumnezeu care l-a salvat pe viitorul Führer pentru destinul lui uriaș.
E încă una dintre paralelele ce se pot face între dictatorul nazist și dictatorul D.J. Trump, protejat și el acum de Atotputernic în atentatul din Pennsylvania. Cuplată cu alunecările mentale ale președintelui Biden la întâlnirea televizată cu adversarul său, imaginea Marelui Rănit sub veghea dumnezeiască și steagul american îl face pe Trump ca și câștigător în clipa de față, dincolo de faptele sale și de orice considerente raționale. Tot ca Mâna lui Dumnezeu este luată acum și scăparea lui Trump de dosarul documentelor top secret cărate de el la reședința sa privată, prin hotărârea oamenilor lui din Curtea Supremă a SUA și a unei judecătoare din Florida pusă de el... Nu te joci cu voința vădită a Domnului.
Ce le rămâne de făcut lui Biden și democraților în această situație? După părerea mea, un singur lucru.
Biden nu se poate retrage pur și simplu, din considerente tehnice – este extrem de greu de redirecționat financiar-administrativ și politic campania într-un timp atât de scurt. Ce poate face însă, este să își schimbe candidatura, concurând pentru postul de vicepreședinte. La președinție să fie desemnat un candidat de preferință mult mai tânăr decât Trump, vârsta fiind singurul argument de imagine pe care l-ar mai putea folosi democrații. Iar Biden, în trecut unul dintre cei mai buni vicepreședinți din istoria Americii, își poate continua campania din postura de susținător și sfătuitor al candidatului proaspăt.
Iar acesta (sau aceasta!...) ar trebui să aibă și el o poveste, o legătură puternică cu religia. Dacă n-are, să i se construiască – trebuie să lupte cu pronia cerească..
Comentează