Premium
Înscrierea surpriză în cursa prezidențială a lui Mircea Diaconu, susținut de ALDE și PRO România, face parte, potrivit jurnalistului Ion Cristoiu, dintr-un scenariu în care liderii celor două partide au rolul de simpli actori și în care nu știm cine este regizorul.
Evenimentul Zilei:
(...) Mircea Diaconu a rămas în memoria românilor ca interpretul unor personaje simple, oneste, nițel naive, dar care fac minuni în clipa cînd se enervează. Nu altul a fost scenariul lansării de pe treptele Ateneului. El e un om simplu, a vrut să stea deoparte, dar deodată s-a enervat.
Nu altul a fost scenariul în cazul lui Volodimir Zelenski din Ucraina. Acesta a intrat în conștiința ucrainenilor ca interpretul unui om simplu, careși vedea de treburile sale, pînă-n clipa cînd s-a enervat și a decis să candideze la președinția Ucrainei. În serial, omul simplu ajunge președintele Ucrainei. Înlocuiți omul simplu Volodimir Zelenski din serial cu omul simplu Mircea Diaconu din filmele romînești și veți dibui un scenariu de lansare.
Dacă ne gîndim la rapididatea cu care doi șacali ai politicii, dintre cei care nuți dau pe gratis nici măcar un pahar de apă, nu e prea greu să ghicim încercarea de repetare în România a scenariului ucrainean.
Un scenariu în care nu numai Mircea Diaconu e actor, dar și Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu. Cine a scris scenariul? Cine-l regizează? (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Anemia care va aduce probabil economia germană în recesiune se datorează în primul rând exporturilor, arată datele statistice oficiale detaliate privind scăderea de 0,1% a PIB-ului Germaniei din al doilea trimestru.
Însă ce contează cel mai mult pentru economia Europei sunt importurile nemţeşti, un barometru al forţei cererii interne, care în al doilea trimestru au scăzut mult mai lent decât exporturile în ritm trimestrial şi au crescut cu aproape 2% faţă de anul trecut. Germania, cea mai mare economie europeană, este ţara care importă cel mai mult din celelalte ţări membre ale UE, de aproape două ori mai mult decât următoarea clasată, Franţa.
În contextul slăbirii comerţului internaţional, cererea internă - totalitatea banilor cheltuiţi pe bunuri şi servicii de către gospodării, companii şi guvern - a devenit stâlpul de rezistenţă al economiei germane, altfel dependentă puternic de exporturi. Exporturile reprezintă aproape 50% din PIB-ul german.
Al doilea set de date publicat de biroul de statistică federal al Germaniei confirmă cifrele prelimiare conform cărora PIB-ul a scăzut cu 0,1% în al doilea trimestru, faţă de trimestrul anterior. Contracţia s-a produs pe fondul unui plonjon de 1,3% al exporturilor. An la an, exporturile au scăzut cu 0,8% - cea mai accentuată evoluţie negativă din ultimii şase ani. Pe de altă parte, importurile au crescut cu 1,8% faţă de trimestrul doi din 2018 (trimestru la trimestru, importurile au scăzut cu -0,3%, mult mai lent decât exporturile). Aceasta face ca în ritm anualizat şi ajustat la numărul de zile lucrătoare economia să fi crescut cu 0,4%. Cererea internă a urcat 0,5% trimestru la trimestru, un salt sănătos, după cum au remarcat analiştii de la Deutsche Bank. Cheltuielile pentru consum ale gospodăriilor au crescut şi ele, cu 0,1% în al doilea trimestru faţă de primul. Detaliile privind evoluţia economiei din trimestrul doi sugerează „o recesiune tehnică, nu una severă“, spun strategii celei mai mari bănci germane. În iunie 2019, exporturile au scăzut cu 0,1% în ritm lunar şi s-au prăbuşit cu 8% faţă de iunie anul trecut. În schimb, importurile au crescut cu 0,5% în raport cu luna mai, evoluţie peste aşteptări. Faţă de iunie 2018, importurile s-au contractat cu 4,4%. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
În ultima săptămână, în ajunul summitului G7 din Franţa, s-au consumat întâlnirile ultimei şanse între premierul britanic Boris Johnson şi Preşedintele Franţei, Francois Macron, Cancelarul german, Angela Merkel şi, chiar în marja summitului, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk.
Pentru liderii europeni, a fost o nouă dovadă a lipsei de substanţă din gândirea politică britanică în legătură cu Brexitul. Astfel că UE a trecut de la perspectiva coşmarului hard Brexit, anunţat de preluarea frâielor din Downing Street 10 de către liderul campaniei pentru ieşirea din UE, la exasperarea generală în faţa premierului care nu ştie ce vrea.
Dosarul Brexit: Marea Britanie nu are nimic nou de pus pe masă
Concluzia acestor runde de discuţie este că Marea Britanie nu are nimic nou de pus pe masa negocierilor cu UE. Boris Johnson vine doar cu o abordare distinctă şi mai abruptă, dar care şi-a epuizat forţa până la aceste întâlniri, încă din primele zile ale preluării mandatului, din cauza unei majorităţi de coaliţie cu loialiştii nord-irlandezi în care are doar un vot şi a unui număr de parlamentari conservatori pro-europeni - dar mai ales anti-hard Brexit - gata să voteze o moţiune de cenzură pentru a-l opri pe Boris Johnson.
Deci planul de acasă al Premierului britanic a fost o formulă de presiune puternică asupra UE, pe care să o constrângă să ofere condiţii mai bune şi, eventual, să renunţe la back-stop – condiţia UE de menţinere a integrităţii pieţei comune cu Irlanda – prin ameninţarea cu hard Brexitul. Cu cât la Londra era un premier mai decis să iasă fără acord, să îşi arate intransigenţa şi să negocieze de pe poziţii de forţă, cu atât speranţa unor cedări europene era mai importantă.
Dar socoteala de acasă nu s-a dovedit conformă cu cea din târg: Uniunea Europeană şi-a pregătit programele pentru varianta hard-Brexit - pe care nu şi-o doreşte dar care se dovedeşte, potrivit dosarelor şi evaluărilor oficiale britanice ieşite în presă, mai păguboasă pentru Marea Britanie decât pentru statele de pe continent – şi nu e dispusă să cedeze la presiuni. Chiar şi recursul la ameninţarea că, fără acord, cetăţenii europeni rămân fără statut în Regat sau că Marea Britanie nu-şi mai asumă plata părţii de buget european la care s-a angajat deja pare o copilărie, denunţată deja de către UE şi de către preşedintele Macron prin prisma recursului la principiul respectării acordurilor internaţionale, dincolo de apartenenţa sau nu la UE. (Mai multe detalii AICI)
