Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză la cald a jurnalistului Cristian Tudor Popescu după ceremonia de depunere a jurământului de la Palatul Cotroceni a noului guvern Viorica Dăncilă.
Digi24:
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a avut o primă reacție la ceremonia de depunere a jurământului de către guvernul condus de Viorica Dăncilă.
„Prima grijă a președintelui Iohannis a fost să nu zâmbească. Nu i-a fost prea greu. A avut o morgă desăvârșită, din primul până în ultimul moment al ceremoniei, vrând să sugereze prin asta faptul că nu are nicio tangență cu acest guvern și că îl așteaptă la cotitură. Apoi, modul în care a recuperat prin discursul de acum, a încercat să recupereze pierderea de capital de imagine pe care a înregistrat-o atunci când a numit-o pe doamna Dăncilă fără niciun comentariu. A probozit, a beștelit activitatea guvernamentală a coaliției PSD-ALDE, a făcut-o cu ou și cu oțet. Pe bună dreptate, avea muniție suficientă aici, încârcându-i trecutul, punându-i niște greutăți în spinare de la bun început - un gest politic așteptat al domnului Iohannis - și a accentuat chestiunea legilor justiției și cea a luptei cu corupția. Iară are dreptate, pentru că în clipa de față pare că pe domnul Dragnea nu-l mai interesează altceva în legătură cu guvernarea. Domnul Dragnea, pe unii dintre miniștri cu siguranță nici nu știe cum îi cheamă prea bine. Ia cunoștință în legătură cu CV-ul lor, cu activitatea lor chiar acum, când ei sunt numiți. E limpede că acolo s-a produs o reîmpărțire a sferelor de influență. Acești miniștri sunt numiți de centre de putere locale, dar nu sub controlul lui Liviu Dragnea. El o are pe doamna Dăncilă, pe doamna Dan, pe Paul Stănescu și firește pe domnul Tudorel Toader, prin intermediul lui Călin Popescu Tăriceanu, prin care speră să-și rezolve problemele”, a spus Cristian Tudor Popescu. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Companiile private româneşti au ajuns la o cifră de afaceri de 571 mld. lei în 2016, în creştere cu 4% faţă de 2015, dar companiile străine au crescut cu 5%, până la o cifră de afaceri de 609 mld. lei, arată datele studiului „Capitalul Privat Românesc“ realizat de ZF în colaborare cu PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni din România.
Firmele private româneşti au ajuns astfel la o cotă de piaţă de 46% din cifra de afaceri totală din economie, faţă de 47% în anul anterior, iar firmele străine cu crescut de la 49% la 50%. Restul de 4% din cifra de afaceri totală de 1.225 mld. lei din 2016 a revenit firmelor de stat.
Studiul a luat în considerare firmele „româneşti“ ca fiind cele cu capital privat majoritar românesc, firmele „străine“ cel cu capital majoritar străin şi firmele de stat cele cu capital majoritar de stat.
Nici o instituţie publică nu urmăreşte evoluţia investiţiilor firmelor cu capital privat românesc. BNR şi Institutul de Statistică publică anual un raport asupra investiţiilor străine.
Firmele româneşti au avut în 2016 un rezultat net – profituri nete plus pierderi nete – de 33 mld. lei, cu 27% mai mare decât în anul anterior, ceea ce înseamnă o profitabilitate, adică rezultat net / cifra de afaceri, de aproape 6%.
Firmele străine au raportat un rezultat net de 19 mld. lei, dublu faţă de anul anterior. Profitabilitatea firmelor străine calculat ca rezultat net raportat la cifra de afaceri a fost de 3,1%, la jumătate faţă de anul anterior.
Firmele româneşti domină sectorul de construcţii, cu peste 70% pondere, restaurantele şi hotelurile – cu peste 80%, agricultura – peste 80%, servicii de sănătate – 74%, transporturi - 66%, industria alimentară - 60%. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Ţările din Grupul Vişegrad au prezentat un document privind poziţia asupra viziunii lor comune asupra viitorului Europei. Momentul ales nu este deloc întâmplător, deoarece, după întâlniriea de la Paris Macron-Merkel şi după discursul programatic al lui Macron de la Davos, apare foarte limpede că Statele Membre sunt puse sub o presiune imediată.
Trebuie să-şi definească propriile viziuni naţionale (sau regionale, în cazul Grupului Vişegrad) care să se fie integrate rapid într-un proces a cărui definiţie a început deja, cu linii de forţă proiectate în linii mari de motorul franco-german, dar nu este încă pe deplin aşezată în formulele juridice şi legislative care vor da concreteţea viitoarei construcţii.
Foarte mulţi observatori, mai ales negociatorii desemnaţi oficial sau cei care lucrează în zona întâlnirilor discrete, aşteptau cu un interes nedisimulat documentul celor de la Vişgrad, mai ales că, la nivel public, se crease o senzaţie de rupură profundă între ţările din V4 şi instituţiile europene, chiar o încredinţare deplină că din această presupusâ stare de lucruri urmează să apară disoluţia întregului proiect european. O percepţie întreţinută cu multă grijă şi cu fonduri masive aferente de puterile neprietene Uniunii Europene, cele interesate de exploatarea oricărei falii posibile pentru a induce euroscepticismul şi chiar politicile anti-europene. Documentul de poziţie prezentat de ţările din Grupul Vişegrad trebuie lecturat în acest context, iar soluţiile propuse, demersurile invocate, criticile şi direcţiile pentru viitor sugerate arată că, departe de a fi obosit şi cosumat, tocmai acest proces european constituie mcadrul de referinţă în care aceste ţări doresc să-şi imagineze viitorul pe termen lung.
Este, din punctul meu de vedere, o demonstraţie despre cum se joacă la nivelul înalt al politicilor europene, cum dă roade ştiinţa guvernării bine învăţată la acele şcoli unde sunt trimişi să se pregătească mulţi dintre consilierii liderilor europeni. Şi, poate, cum arată aceste lecţii aplicate în practică atunci când este vorba despre definirea raportului strategic de forţe, ultra-sensibil pentru că defineşte unde se află "linia roşie" a cărei depăşire semnifică intrarea în zona conflictuală. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Ministerul Culturii din Rusia a suspendat licența pentru difuzarea comediei britanice “The Death of Stalin”, regizată de Armando Iannucci, la 23 ianuarie, cu două zile înaintea premierei de la Moscova. Decizie neașteptată și care crează daune de imagine Kremlinului, tocmai acum în pragul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Cenzură! a strigat opoziția și presa internațională. Nicidecum, a răspuns ministerul Culturii. Este doar blocarea unui act “extremist”. Dar în ce constă extremismul? Tăcere…. Să fie o mostră de prostie a birocraților de la Cultură, în frunte cu controversatul ministru Vladimir Medinski? Interzicerea filmului în ultimul moment era limpede că va declanșa un scandal care va depăși granițele Rusiei. Exces de zel din partea unor funcționari stupizi? Ar fi o explicație prea simplistă.
S-ar putea crede că, în Rusia, autoritățile au o obsesie pentru filme. Anul trecut, filmul rusesc “Matilda”, despre povestea de dragoste a ultimului țar, Nicolae II, cu o balerină, a stârnit strașnice controverse, ceea ce i-a asigurat un nesperat succes comercial. A avut săli pline nu doar la Moscova ci și la Berlin și Paris. Astăzi, a venit rândul comediei “Moartea lui Stalin”, a cărei acțiune se petrece începând cu seara de 28 februarie 1953, când la dacea lui, Stalin i-a invitat pe Malenkov, Beria, Hrușciov și Bulganin, la ceea ce avea să fie ultima petrecere dată de Stăpân. Următoarea seara, gărzile l-au găsit întins pe jos, paralizat. Într-un târziu sunt chemați doctorii… începe agonia care se sfârșește la 5 martie, cu moartea lui Stalin. Cum în Uniunea Sovietică nu exista un mecanism de transfer de putere, începe o luptă crâncenă, pe alocuri sângeroasă, între principalii lideri, ce se va încheia în 1957, cu victoria lui Hrușciov. Ultimele zile și ore ale lui Stalin, dar mai ales lupta pentru succesiune care se înfiripa, încă de la capul muribundului care agoniza într-un fel care trezea spaima colaboratorilor apropiați veniți ca să-l vegheze, e subiectul acestei comedii.(Mai multe detalii AICI)
