Premium
Digi24:
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat discursul de 45 de minute al ministrului Justiției, Tudorel Toader, care a criticat activitatea Ministerului Public și a DNA, dar, în urma evaluării pe care a făcut-o, a decis că nu se impune în acest moment declanșarea procedurii de revocare a șefilor celor două parchete, Augustin Lazăr și Laura Codruța Kovesi.
„Știți care a fost întrebarea pe care mi-am pus-o ascultându-l pe dl ministru Tudorel? De ce râdea? Toate ca toate, discutăm: Constituție, Guvern, violare de domițil, pentru că am încercat să închid într-o formulă discursul d-lui ministru: curat violare de domițil, dar lăsați-l! Noi așteptam cu sufletul la gură, făceam 13-14, dar asta e nimic față de ce-o fi simțit domnul Dragnea vreme de 40 de minute în care stimabilul nu venea la chestiune”, a spus jurnalistul.
„De ce râdea, însă? Domnul acesta își dorea demult un rol cum a avut. Ce bine se simțea din postura aia. În timp ce vorbea, se plăcea foarte mult pe sine, aproape era fascinat de propriul glas, de propria prestație: vorbesc acum eu, Tudorel Toader, am spus „Constituția”, „separația”. Și în momentul acela avea mici orgasme care-i declanșau râsul ăla interior. Era un râs de uz propriu, nici pe ăla nu voia să-l ofere cuiva. A fost încântat de sine și de soluția oferită. După ce a terminat, aștepta ca lumea să izbucnească în aplauze. De fapt, dânsul a dorit să-și demonstreze talentele excepționale în politică pe care crede că le are”, a continuat jurnalistul.
Cristian Tudor Popescu s-a referit și la sintagma „nu e oportună” revocarea procurorilor șefi: "Acest domn, fost judecător CCR, mare profesor, rector, jurist a folosit o propoziție care contrazice definiția justiției. A dorit să spună: acum îi las că așa vreau eu și o să-i iau când vreau eu. N-are legătură cu legea, justiția, e bunul meu plac.”
contributors.ro:
De câteva săptămâni, Uniunea Salvați România este zguduita de scandalul primirii lui Dacian Cioloș în partid. Nu voi insista pe detalii care sunt publice, dar povestea se poate rezuma cam așa: conducerea USR a încercat sa ia în cerc restrâns decizia de respingere a fostului premier, iar baza partidului, membrii, simpatizanții și o parte din grupul parlamentar – care în majoritate îl doresc – s-a revoltat. Conflictul a răbufnit în public, iar liderul USR a dat înapoi anunțând ca s-ar supune dorinței majorității. Fostul premier însă a refuzat sa forțeze, precizând ca “intrarea în acest moment ar duce la dezbinare” dar lăsând posibilitatea unei apropieri ulterioare.
Deși aparent o lupta pentru control și un eșec de comunicare publica, disputa poartă o miză mult mai mare. USR se află în fata unei alegeri intre doua identități: vrea sa fie un partid “deschis”, cu leadership multipolar, curente ideologice diferite, deschis competiției interne, un partid care redefinește mecanismele de decizie și relația dintre politicieni și electorat; sau vrea sa rămână un partid “închis”, ierarhic, unit în jurul unui lider, disciplinat, și cu un focus ideologic îngust.
Pe termen lung, de rezultatul acestei alegeri depinde nu doar soarta unui mic partid parlamentar ci chiar viabilitatea unei opoziții anti-PSD eficiente
Paradoxul alegerilor românești
Alegerile românești suferă de un paradox: de peste 20 de ani PSD – cel mai mare partid – nu a mai câștigat alegerile prezidențiale. Singura excepție, în 2000, s-a datorat fărâmițării opoziției în 4-5 candidați făcând posibilă ascensiunea lui Corneliu Vadim Tudor și victoria lui Ion Iliescu.
Pe de alta parte președinții ne-PSDisti (Constantinescu, Băsescu și Johannis) au avut de a face în majoritatea celor 16 ani de mandat cu o alianță parlamentară instabilă sau ostilă și cu un guvern adesea potrivnic.
România anti-PSDista, performantă când e vorba de alegeri prezidențiale, eșuează constant la alegerile parlamentare. Între prezidențiale și parlamentare, ea pierde cam cu un milion de voturi mai mult decât PSD-ul ajungând să formeze cu greu o majoritate stabila.
In analiza politică românească, eșecul e adesea explicat ca “dezbinarea dreptei”, iar cauza este de obicei identificata ca “orgolii personale ale liderilor politici” (...).
Ziarul Financiar:
Presată de inflaţie şi de costurile din ce în ce mai mari ale apărării coroanei, banca naţională a Cehiei a indicat că va menţine actuala politică formală de intervenţie pe piaţa valutară până pe 31 martie. Ce urmează de acum încolo se anunţă a fi unul dintre cele mai importante jocuri valutare din acest an din Europa. Dacă banca centrală pierde, îşi pune în pericol economia.
De peste trei ani, în lupta cu deflaţia, banca centrală a Cehiei împiedică prin intervenţii pe piaţa valutară moneda cehă să urce deasupra unui prag pus cursului de schimb coroană/euro. În aşteptarea spargerii acestui prag, de 27 de coroane pentru un euro, speculatorii au pariat cumpărând coroane echivalentul a zeci de miliarde de euro pe aprecierea monedei cehe. Când banca naţională a Elveţiei a renunţat la apărarea unui prag valutar similar în ianuarie 2015, francul elveţian a sărit cu 30% în raport cu euro în doar câteva zile. Pentru est-europenii care aveau datorii în franci, acesta a fost un şoc deosebit de puternic.
Banca Cehiei a cumpărat 47,8 miliarde de euro într-un interval de patru ani încheiat în ianuarie, scrie Bloomberg. Suma eclipsează cele 12,8 miliarde de euro care reprezintă intrări naturale de valută vizibile în datele privind balanţa de plăţi a ţării. Diferenţa sugerează pariuri speculative uriaşe pe aprecierea coroanei. George Papamarkakis, un manager de fonduri din Londra, estimează că aceste pariuri au ajuns în martie la 65 de miliarde de euro. Banca centrală a asigurat că este pregătită să cumpere valută în orice cantitate pentru a-şi proteja ţinta de inflaţie (aceste asigurări i-au încurajat pe investitori să cumpere coroane).
Banca naţională a Elveţiei a cumpărat anul trecut valută echivalentă cu 67,1 miliarde de franci pentru a limita aprecierea francului. Ca şi Cehia, Elveţia este o economia orientată spre exporturi. Aprecierea monedei naţionale face ca exporturile să fie mai scumpe. În 2015, achiziţiile de valută ale băncii elveţiene s-au situat la 86,1 miliarde de franci. În 2012, instituţia a cheltuit 188 de miliarde de franci. Banca Cehiei nu va avea deloc o misiune uşoară după 31 martie.
Mulţi economişti spun că trei ani de creştere economică şi a productivităţii înseamnă că moneda ceha este mult subevaluată şi se aşteaptă, la fel ca speculatorii, ca moneda să se întărească după ce pragul valutar este înlăturat. Însă banca centrală a avertizat că atât de mulţi investitori au pariat pe aprecierea coroanei că s-ar putea să nu mai găsească cui să vândă pentru a face profit. Astfel că, după înlăturarea pragului, coroana s-ar putea deprecia.
RFI:
Comisia de informaţii din Senatul american începe să ancheteze asupra presupusului rol jucat de Rusia în favoarea alegerii lui Donald Trump la scrutinul prezidenţial din noiembrie. Richard Burr, preşedintele acestei comisii, afirmă că Moscova ar fi însă « implicată activ » şi în campania electorală pentru prezidenţialele din Franţa.
Senatorul republican, Richard Burr s-a exprimat la conferinţa de presă care a precedat deschiderea lucrărilor Comisiei pe care o conduce. « Cred că este rezonabil să spunem că ruşii sunt activ implicaţi în alegerile franceze. Suntem de părere că este de responsabilitatea noastră să comunicăm restului lumii despre ceea ce se întâmplă. Suntem confruntaţi cu o operaţiune de defăimare a candidaţilor » mai spune preşedintele Comisiei de informaţii din Senatul american.
Vice-preşedintele comisiei, democratul Mark Warner, s-a declarat şi el « îngrijorat » de forţa Rusiei în materie de pirataj informatic şi de capacităţile Moscovei de a propaga « fake news », ştiri false. In opinia lui Warner, mii de agenţi ar lucra la « inundarea » cu propagandă a unor « zone specifice » cum erau în America anul trecut faimoasele swing states.
Revenind la declaraţia lui Burr, acesta a precizat că 4 ţări europene sunt sau au fost ţinta hackerilor ruşi. « Manevre publice sau disimulate au loc în Germania şi Franţa dar acţiuni similare au avut loc recent şi în Muntenegru şi Olanda » a mai spus liderul Comisiei de informaţii din Senatul american.
Reamintim că SUA şi guvernul muntenegrin au acuzat Rusia că au orchestrat o tentativă de lovitură de stat la Podgorica pentru a se opune apropiatei aderări a ţării la NATO. In preajma legislativelor olandeze din 15 martie, serviciile de informaţii din Tările de Jos au declarat şi ele că « state străine, printre Rusia, au încercat în ultimele luni de sute de ori să intre în sistemele agenţiilor guvernamentale. »
Deasemenea, directorul FBI a confirmat pe 20 martie că poliţia federală americană anchetează despre tentativele ruseşti de ingerinţă în campania prezidenţială americană de anul trecut. James Comey spunea acum zece zile că anchetează şi despre o posibilă « coordonare » între membrii echipei Trump şi guvernul rus.
