Digi24:
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat controversele din jurul corespondenței dezvăluite de BBC dintre Papa Ioan Paul al II-lea și poloneza Anna Teresa Tymieniecka, o femeie căsătorită cu care a avut o prietenie strânsă. Astfel, jurnalistul a criticat faptul că scrisorile au ridicat semne de întrebare cu privire la celibatul Papei și a arătat că scrisorile trebuie apreciate pentru ideile și sentimentele exprimate de Papa Ioan Paul al II-lea.
Cristian Tudor Popescu a comparat corespondența dintre Papa Anna Teresa Tymieniecka cu cea dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle și a subliniat că preocuparea nu ar trebui să fie dacă au existat relații intime între cei doi ci conținutul scrisorii.
„Pentru mine arată cât de ticăloasă poate să fie meseria asta de jurnalist. Ce fel de om poți să fii ca să citești scrisorile Papei către o femeie cu care s-a aflat într-o relație cu totul deosebită, după cum reiese din scrisorile acelea, și în loc să te interseze ce scria omul ăla, să ai această șansă imensă să citești cuvintele acelui om, și ideile și sentimentele exprimate acolo și pe tine te preocupă dacă s-a culcat cu poloneza sau nu. De aici rezultând că și-a încălcat această aberantă și prostie a Bisericii Catolice cu celibatul preotului împotriva naturii. Este ca și cum în corespondența lui Mihai Eminescu cu Veronica Micle, e ca și cum am fi citit ca să aflăm de câte ori s-a culcat Eminescu cu Veronica Micle. În loc să mulțumim proniei cerești pentru că ajung niște scrisori de felul acesta de la oameni ca Mihai Eminescu și Papa Ioan Paul al II-a să le citești ideile și gândurile de o înălțime greu respirabilă pentru noi, uneori, ne uităm să vedem dacă s-a culcat cu respectiva sau nu. Să vă spun o propoziție din Papa Ioan Paul al II-lea „pornografia nu înseamnă să dezvelești prea mult din ființa umană ci prea puțin”.”, a declarat Cristian Tudor Popescu. Povestea prieteniei dintre Papa Ioan Paul al II-lea şi o profesoară universitară de origine poloneză din Statele Unite a fost reconstituită de jurnaliştii BBC. La baza acesteia stau sute de scrisori pe care fostul Suveran Pontif i le-a trimis, timp de trei decenii, celei pe care o numea „Un dar de la Dumnezeu”.
Ziarul Financiar:
Astfel, statul a vândut obligaţiuni pe 10 ani de 750 de milioane de euro şi titluri pe 20 de ani în valoare de 500 de milioane de euro, potrivit unui comunicat al Ministerului de Finanţe.
"Suma a fost obţinută prin redeschiderea celor două tranşe de obligaţiuni în euro emise în octombrie 2015, la randamente în scadere: de la 2,845% la 2,55% pentru tranşa de 10 ani şi de la 3,93% la 3,90% pentru tranşa de 20 ani. Astfel, au fost atinse noi minime istorice pentru cele două maturităţi. Emisiunea a fost suprasubscrisă de aproape două ori", potrivit Ministerului de Finanţe.
RFI:
Cu prima intervenţie americană în Afganistan, « jihadismul strategic » promovat de o organizaţie nomadă, al-Qaida, găzduită de talibani dar lipsită de legături cu ţesutul social local, a dispărut treptta. A doua intervenţie americană în « marele Orient-mijlociu », adică ocuparea Irakului între 2003 şi 2010, a facilitat expansiunea unui nou fenomen terorist, « jihadismul social » cum îl numeşte Bernard Rougier.
Acest jihadism, ancorat în intimitatea antropologică şi politică a societăţii irakiene, se arată violent ostil elitelor. Abu Moussab al-Zarkaoui, şeful al-Qaida ucis în 2006, a fost omul acestei metamorfoze. El a ştiut să marginalizeze bogata peninsulă arabică pentru a favoriza sărăcăciosul şi debusolatul Machrek – zona geografică arabo-musulmană care înglobează Irakul, Siria, Libanul şi Iordania. Al-Zarkaoui a pus apoi pe aceaşi linie ura faţă de şiiţi şi lupta contra Occidentului. Astfel, el a inventat războiul social prin jihad.
Organizaţia stat islamic în Irak, a apărut după moartea lui al-Zarkaoui în iunie 2006, dar modul său operator îi datorează enorm. Al-Zarkaoui a fost primul care a filmat o decapitare, în speţă cea a ostatecului american Nicholas Berg în 2004.
Confruntate cu hegemonia sistemului regional iranian, elitele sunite şi-au văzut autoritatea erodată de difuzarea în cartierele populare a unui salafo-wahabism finanţat de statele din Golful arabo-persic. Contrar aliaţilor puterii iraniene, organizaţiile jihadiste sunt încă incapabile să ducă acţiuni contra Israelului. Dar ca să nu rămână în urmă, ele se simt « obligate » să-şi exercite violenţa contra evreilor europeni şi contra tot ceeace e asociat cu « Occidentul ».
Controlul islamului nu este singura miză ; războiul dintre suniţi şi şiiţi aprofundează şi o logică de luptă de clasă în mediul sunit. Proletari înarmaţi îşi radicalizează credinţele religioase pentru a discredita elitele tentate de formule politice de cooperare interconfesională.
Premium
