Premium
Potrivit jurnalistului Cristian Tudor Popescu, partidele de opoziție nu sunt capabile să se bată cu PSD, un partid decapitat şi năucit. Totodată, jurnalistul susține că este josnic că USR refuză guvernarea doar pentru a câștiga capital electoral.
Digi24:
Opoziţia nu este în stare să se bată cu un partid decapitat şi năucit, a afirmat la Digi24 Cristian Tudor Popescu. Gazetarul a făcut un tablou al acţiunilor Opoziţiei din ultimele zile, de după alegerile europarlamentare şi a criticat declaraţiile venite de la PNL şi de la USR.
„Absurdul e şi de o parte, şi de cealaltă. Domnul Orban reproşează USR – PLUS, lui Barna şi lui Cioloş, că de ce au anunţat că vor un candidat separat la prezidenţiale. E absurd. De ce să nu aibă un candidat? E vorba de candidat la preşedinţie. Îşi pot pune candidatul lor, au tot dreptul, au 21 de procente, sunt două tururi. Ce problemă e dacă intră în turul 2 domnul Iohannis cu cineva de la USR-PLUS? E absurd să le reproşezi aşa ceva, nu ai voie să îi acuzi, sunt liberi să facă asta.
Ce spune însă USR? Că nu intră la guvernare că nu vrea să se compromită. Aici nu au dreptate USR, sunt absurzi, e grav ce fac aici. Ei îşi fac socotelile să nu se compromită. Cine îşi mai făcea socoteala asta? Doamna Dăncilă, care are de ales între compromiterea proprie şi a fi în serviciul poporului. Acelaşi lucru la USR. Cum să spui: aştept să se prăbuşească de tot guvernarea asta ca sa nu decontez eu şi, dimpotrivă, să mai câştig capital electoral de pe urma prăbuşirii guvernului? Păi, odată cu Guvernul se prăbuşeşte şi România, dar pe mine nu mă interesează, că eu nu vreau să intru la guvernare că nu îmi convine, cu toate că voi, prin votul de duminica m-aţi trimis la guvernare.
Ştiţi ce a făcut Stalin când se apropia armata rusă de Varşovia? În Varşovia a izbucnit atunci o insurecţie a unor forţe paramilitare şi resturi de forţă armată poloneză, care au încercat să îi dea peste cap pe nemţi în Varşovia şi au cerut disperat ajutor ruşilor, care erau la porţile Varşoviei şi care ar fi putut să îi ajute pentru a-i răzbi pe nemţi. Ce a făcut Stalin? A stat şi a aşteptat ca Rezistenţa poloneză să fie măcelărită până la ultimul om. De ce? Pentru că Rezistenţa poloneză era fidelă guvernului polonez în exil, de la Londra, care era de dreapta. Stalin voia să îşi pună guvernul lui acolo şi nu voia să îi dea acest ascendent eliberator Rezistenţei poloneze. Şi a stat. Nemţii, în superioritate, i-au măcelărit până la unul. Apoi, a venit Stalin şi i-a măcelărit el pe nemţi.
Aşa judecă USR în momentul de faţă şi nu are dreptul să judece aşa. Votul de duminică înseamnă: luaţi voi puterea şi scoateţi-i pe ăştia de acolo!”, a spus Cristian Tudor Popescu.
„Socoteli ca acestea pe care le face USR sunt josnice”, a susţinut gazetarul. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Iar asta, din punctul meu de vedere, amplifică mai vechea noastră vulnerabilitate: concentrarea excesivă spre jocuri interne şi desconsiderarea şi ignorarea a ceea ce se întâmplă în exterior, chiar dacă exteriorul acesta înseamnă spaţiul în care ne-am dorit să evoluăm, cel european şi euroatlantic. Ceea ce unii, deloc întâmplător, tocmai pentru a mări starea de confuzie, numesc „naţionalism sănătos şi promovare cu demnitate a valorilor neaoşe“.
Dar în Europa, în aceste zile, are loc o bătălie enormă, o negociere cu accente dramatice, între familiile politice care au pierdut considerabil din forţa care le permisese, decenii de-a rândul, să decidă mersul treburilor europene, finalul acestui joc fiind prefigurat la Summit-ul de la Sibiu şi consemnat oficial de rezultatele la alegerile europene: popularii şi socialiştii nu mai pot sta singuri la masa deciziilor, orice vot majoritar presupunând nevoia matematică de a avea şi voturile verzilor şi a celor din grupul Macron. În principiu, au spus unii comentatori care nu ştiu absolut nimic despre modul în care se formează canalele profunde de negocieri la înalt nivel la Bruxelles, gata, asta însemnă că am scăpat de ameninţarea populismului, discursului suveranist şi a extremei drepte.
O prostie şi un neadevăr care, eventual preluate de politicienii din unele ţări mai mici şi oricum la marginea deciziilor europene, ar putea să le menţină în fundătura în care se află acum, accentuând riscul de „balcanizare“ al jocurilor din spaţiul est-european. Extrema dreaptă a câştigat constant în prezenţă pe eşichierul european, fiind acum în momentul în care caută nu neapărat să spargă jocuri şi alianţe la Bruxelles, ci să-şi stabilizeze câştigurile naţionale. Printre altele, apelând la unul dintre procedeele vechi şi cu succes dovedit pe timp de criză şi incertitudini: alimentarea cererilor şi acţiunilor de tip suveranist şi independentist în interiorul actualelor State Membre.
De fapt, acesta este etapa a doua a proiectului iniţial: un BREXIT reuşit putea să devină un model pentru alte acţiuni similare. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Duminică, majoritatea prezidenţială franceză a terminat imediat după formaţiunea lui Marine le Pen - Rassemblement national/Reuniunea Naţională. Urmează ca premierul Edouard Philippe să pronunţe un discurs politic general pe data de 12 iunie. El va detalia şantierele ce vor fi deschise ori accelerate.
În conferinţa de presă susţinută la Palatul Elysée, pe 25 aprilie, preşedintele Emmanuel Macron declara că doreşte ca reforma constituţională să fie realizată. Pusă pe pauză în iulie 2018 din cauza scandalului Benalla – fostul consilier de securitate al lui Emmanuel Macron şi fără să fie analizată în timp ce se derula marea dezbatere naţională, reforma va fi rediscutată vara aceasta. Mai exact va fi în centrul dezbaterilor în cadrul Parlamentului reunit în congres - pe care preşedintele va trebui să îl convoace la Versailles, în prima parte din iulie. Si cel mai probabil, proiectul de lege va fi prezentat vara aceasta, în Consiliul de Miniştri.
Punctul cheie: diminuarea numărului de parlamentari. Iar aici Emmanuel Macron va trebui să facă dovadă de abilitate politică. Căci regulile jocului sunt foarte clare: pentru a fi adoptat, textul trebuie să fie aprobat de 555 de aleşi. Dacă în Adunare deţine majoritatea, şeful statului are nevoie de Senat pentru a trece reforma. Iar aici lucrurile se complică deoarece Republicanii, care se opun scăderii cu 30% a numărului de parlamentari aşa cum doreşte Macron, sunt majoritari în Senat.
Macroniştii sunt pregătiţi să facă unele concesii, printre care o diminuare cu doar 20 de procente a numărului de aleşi. Dar de la începutul afacerii Benalla, raporturile dintre Elysée şi Senat care a creat o comisie de anchetă parlamentară pentru fostul colaborator al lui Macron, s-au degradat puternic. (Mai multe detalii AICI)
