Premium
Polarizarea aruncă din nou Israelul într-un scrutin cu rezultat incert, cu o scenă politică divizată încă o dată între un bloc pro-Netanyahu şi anti-Netanyahu, fără o majoritate clară pentru vreunul dintre acestea în sondajele premergătoare alegerilor din 1 noiembrie, al cincilea scrutin în trei ani şi jumătate, scrie joi agenţia EFE.
Dincolo de revenirea sau nu la putere a controversatului Benjamin Netanyahu, creşterea dreptei celei mai extreme, deschis rasistă, şi votul arab impredictibil, marchează campania electorală în Israel, unde creşterea preţurilor a ajuns să îngrijoreze votanţii chiar mai mult decât obişnuita lor preocupare faţă de securitate, potrivit Agerpres.
Umbra fostului premier - zis şi ''Bibi'' în Israel - încă dăinuie, până într-acolo încât spectrul politic este în esenţă fragmentat în două tabere, una de dreapta favorabilă unui leadership al lui Netanyahu, formată din partidul său Likud, partide ultraortodoxe şi mişcarea sionismului religios, şi cealaltă alcătuită dintr-un amalgam de partide de stânga, de centru şi dreapta unite aproape doar de dorinţa de a nu-l vedea din nou la putere pe ''Bibi''.
Ultimele sondaje, publicate cu o săptămâna înaintea scrutinului, dau 60 de mandate blocului pro-Netanyahu, număr insuficient însă pentru o majoritate confortabilă în parlamentul (Knesset) ce numără 120 de deputaţi.
Totuşi, creşterea intenţiilor de vot pentru mişcarea Sionismului Religios, tot mai apropiată de extrema dreaptă prin poziţiile sale rasiste, anti-arabe şi homofobe, consolidează blocul pro-Netanyahu, sondajele dând acestei mişcări 14 mandate în Knesset şi sugerează un trend ascendent al popularităţii ei, ceea ce i-ar putea aduce fostului premier o majoritate în Knesset, fie şi una fragilă.
''Dacă Netanyahu câştigă, ar fi foarte periculos pentru democraţie şi statul de drept'', crede Gayil Talshir, politolog la Universitatea Ebraică, acesta făcând referire la alianţa cu extrema dreaptă şi la dosarele de corupţie ale lui Netanyahu.
''Ceva fascinant în legătură cu Netanyahu este că, în pofida dosarelor sale penale şi pierderii legitimităţii în rândul unei părţi a alegătorilor, printre simpatizanţii săi el este mai puternic şi popular ca niciodată'', remarcă analistul citat.
Blocul opus, condus de premierul în exerciţiu, centristul Yair Lapid, ar obţine conform sondajelor 56 de mandate, elementul surpriză fiind că formaţiunea sa, Yesh Atid (Există un viitor) ar obţine 27 de mandate, în creştere faţă de 17 la ultimele alegeri din martie 2021 şi, la fel ca în cazul mişcării apropiată extremei drepte ce-l sprijină pe Netanyahu, partidul lui Lapid este tot pe un trend crescător în intenţiile de vot.
Dar, aşa cum arată ultimele sondaje, între cele două blocuri ar rămâne patru mandate pentru coaliţia arabă Hadash-Tal, care din capul locului nu-l va sprijini pe Netanyahu, însă nici nu este dispusă să susţină în Knesset un guvern condus de Lapid, faţă de care are tot mai multe resentimente în urma creşterii violenţei împotriva palestinienilor în Cisiordania ocupată.
Şi chiar dacă în final această coaliţie arabă l-ar susţine pe Lapid, tot conform celor mai recente sondaje parlamentul ar urma să fie divizat în două blocuri egale, ceea ce ar menţine paralizia politică. Totuşi, un singur mandat în plus faţă de cele 60 estimate pentru blocul anti-Netanyahu împreună cu alianţa arabă ar face diferenţa necesară unei majorităţi.
Însă acest bloc anti-Netanyahu este mai puţin omogen din punct de vedere ideologic, există lupte pentru putere în interiorul său şi aproape singurul element de coeziune este adversitatea faţă de fostul premier.
Prin urmare, însuşi premierul în exerciţiu a recunoscut săptămâna aceasta că opţiunea cea mai bună este un ''guvern de uniune naţională'', format din principalele două partide, Likud şi Yesh Atid, dar a avertizat că aceasta nu se va întâmpla niciodată dacă va implica o colaborare cu Netanyahu.
''Nu poţi sta la masă cu Netanyahu. Este vorba despre valorile noastre, el are acuzaţii penale grave. Trebuie mai întâi să-şi termine procesele'', a motivat Lapid refuzul său de a colabora cu fostul premier, a cărui eventuală revenire la putere o consideră ''periculoasă'' şi ''lipsită de etică''.
În cele numai patru luni de când se află la conducerea executivului, Lapid a ştiut să manevreze între stânga şi dreapta când a fost nevoie, iar în politica externă şi-a etalat abilităţile diplomatice.
Pe de altă parte, actualul prim-ministru a aplicat o strategie de fermitate faţă de palestinieni, pentru a combate criticile celor care-l acuză că nu are experienţă în chestiuni de securitate, deşi vârful de violenţă faţă de palestinieni i-a adus apoi reproşul că exploatează această situaţie în scop electoral.
