Premium
Există o anumită mistică a rolului pe care tinerii pot să îl joace în țara noastră. Dacă nu merge politica atunci, avem nevoie de voci tinere. Dacă nu merg afacerile, atunci avem nevoie de tineri antreprenori. Este PSD la putere, tinerii frumoși liberi ne vor salva. Dacă nu merge fotbalul, imediat avem nevoie de o nouă generație de aur.
Însă, în timp ce tinerii imaginari au întotdeauna un viitor de aur, tinerii reali se confruntă cu probleme care nu interesează pe nimeni.
Mai jos puteți vedea un grafic care arată situația tinerilor care nu sunt angajați, nu se află în câmpul educației și nu sunt parte a unui training (indicator: NEET).. Până în 2008 numărul acestora scade accelerat astfel încât în 2008 suntem chiar la egalitate cu restul Uniunii Europene. Este o perioadă bună, joburile se găsesc cu ușurință iar abandonul școlar rămâne scăzut deoarece tinerii au speranța că învățătura îi va propulsa în viață.
Sursa: CURS.
Din 2009 încolo, însă, vedem cum situația se înrăutățește accelerat. Este important să reținem că nu este vorba doar de economie aici. Rolul acesteia nu poate fi neglijat dar știm că am recuperat scăderea economică de până în 2010 și totuși vedem cum numărul tinerilor fără ocupație continuă să crească.
Astfel, categorii sociale diferite beneficiază în mod diferit de efectele creșterii economice iar tinerii sunt printre cei care beneficiază cel mai puțin.
Deși datele nu sunt suficiente, merită măcar să punem în discuție legătura dintre numărul tinerilor fără ocupație și protestele de stradă din maule orașe care au fost populate în mod special cu tineri. Nu este vorba că cei fără ocupație au fost cel mai bine reprezentați la aceste manifestații. Dar ei nu trăiesc în izolare ci sunt colegi de generație și prietenii cu tinerii care lucrează/studiază și care, prin comparație, pot aprecia mai bine fragilitatea propriului job. Mai mult decât atât de, un număr mare de oameni fără ocupație/ șomeri în rândul tinerilor pune un anumit tip de presiune pe piața muncii astfel încât chiar și cei care lucrează sau care studiază trebuie să se preocupe de ipoteza în care ei pot fi oricând înlocuiți. Astfel, curajul de a cere o creștere de salariu, spre exemplu, scade și, prin urmare, calitatea vieții se îmbunătățește într-un ritm mai lent.
Ce poate face statul în această situație mai ales că, de la guvernul ponta încoace, banii acestuia sunt mereu blocați în diverse proiecte, tăieri de impozite și creșteri de salarii? Se pot face proiecte pe bani europeni. Veronica Ștefan, coordonator Coaliția NEET, este foarte tăioasă în acest sens:
În mare parte creșterea acestor procente s-a datorat numărului mare de tineri șomeri – aceștia fiind primii afectați de criza economică.
Pentru România, problema tinerilor NEET (tineri care nu sunt angajați și care nu studiază nimic) este una structurală și contrar recomandărilor UE, din 2013 și până în prezent [statul] nu a utilizat fondurile europene și nici nu a creat politici publice care să țintească adresarea acestui fenomen.
Prin Youth Employment Initiative/Inițiativa Locuri de Muncă pentru Tineri România a avut alocate aprox. 100 milioane euro care trebuiau dublate din Fondul Social European sau fonduri naționale pt a crea oportunități de locuri de muncă, formare continuă, stagii de practică/ucenicie (...), pentru tinerii 15-24 ani sau opțional 15-29 ani.
De, asemenea conform sursei citate, statul român a țintit prost inclusiv acele politici pe care le-a făcut. Măsurile s-au focalizat pe grupa de vârstă 15-24 și statisticile ne arată că probleme celor aflați între 25 și 34 de ani sunt mai extinse.
Mai mult, nu am reușit sa identificăm cine sunt acești tineri aflați în nevoie de ajutor. Cu atât mai puțin să formulăm politici de sprijin.
Problemele tinerilor se manifestă și mai accentual în mediul rural. Între 15 și 24 de ani tinerii din rural au o rată de ocupare de două ori mai "bună" decât cei din urban. Asta însă nu reflectă decât faptul că, prin abandon școlar sau necontinuarea studiilor, tinerii din rural își încep viața productivă mai devreme. După 25 de ani, când populația urbană și-a terminat studiile, rata de ocupare este în favoarea acesteia.
Alegerea timpurie a unei activități productive (nu neapărat cu forme legale) în defavoarea studiilor va avea repercursiuni asupra întregii vieți a tânărului, ducând la slujbe mai prost plătite, o pensie mai mică și, poate, perioade mai lungi fără asigurare medicală. Și, deși am vorbit de o "alegere", trebuie să ținem cont că viața nu oferă aceleași opțiuni academice în Iași și în Poplaca.
Aceste probleme sunt în mare măsură, însă, invizibile. În spațiul public vom vedea tinerii politicieni, tinerii antreprenori și noile generații de fotbaliști. Toți promițându-ne că ei sunt viitorul. Și, pe undeva, chiar și sunt. Dar în măsură egală, poate chiar în măsură mai mare, viitorul nostru e dat de tinerii pe care societatea nu îi pregătește pentru viață. Oricât de inteligenți și geniali ar fi noii antreprenori, pensiile vor fi plătite de noii angajați.
