DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Cum ar trebui să fie şi cum este politicianul român?

politician

Adevarul:

Lee Hamilton, jurist american, membru al Congresului vreme de 34 de ani (din partea Partidului Democrat) a încercat să dea răspuns unei întrebări asupra căreia ar trebui să zăbovească, poate, şi politicienii noştri: „Care sunt atributele unui bun om politic?“. M-a amuzat să pun faţă-n faţă imaginea ideală propusă ca soluţie la această întrebare, cu realitatea nemăsluită a scenei publice autohtone. Cum ar trebui să fie şi cum este politicianul român? Este de la sine înţeles că un politician adevărat trebuie să fie un bun comunicator. Adică: să fie accesibil, uşor de abordat cînd i se cere un comentariu, disponibil, fără discriminare, dinaintea oricărui interlocutor, capabil să asculte şi să dialogheze, înzestrat cu abilităţi retorice minimale: claritate, cordialitate, umor. La noi, lucuruile sunt mai simple. Politicianul obişnuit nu stăpîneşte decît stilistica discursului vid şi pe aceea a agresivităţii. Or vorbeşte mult şi spune puţin (sau nimic), ori se răsteşte la preopinent, fie el gazetar sau adeversar politic. Cînd mai mulţi politicieni sunt adunaţi laolaltă, vorbesc tare, toţi odată, pe o claviatură restrînsă, de la băşcălie ieftină la injurie groasă. Să precizăm şi că buna cunoaştere a limbii materne nu face parte, pentru „ai noştri“, din calificările obligatorii ale unui bun comunicator. O altă calitate socotită potrivită pentru rolul de parlamentar sau ministru este, după Lee Hamilton, conştiinţa că nu este instalat pe viaţă în postul cu pricina. Mai devreme sau mai tîrziu, va fi inevitabilă o retragere, o ieşire din peisaj. Or, la noi, fiecare demnitar se comportă, aproape candid, ca unul care ne va păstori veşnic. Nu-i dă prin cap că nici el, nici „reţeaua” loialităţilor din jur nu au stabilitatea eternităţii. Vremea contestaţiei, a bilanţului, a evacuării mai mult sau mai puţin blînde nu intră în calculele demnitarului român. Lui nu i se poate întîmpla să fie luat la întrebări. Nu lui! De unde aerul suficient, suveran, impenitent, al comportamentului său. Cînd o păţeşte, are două soluţii: se declară ori victimă politică, ori cotropit de boli drastice, necesitînd tratament imediat şi prelung.Politicianul inteligent – mai spune congressman-ul american – trebuie să renunţe, măcar strategic, dar dacă se poate şi sincer, la ideea că are întotdeauna dreptate. Infailibilitatea afişată non-stop nu convinge. Ba dimpotrivă, te face antipatic. În patria noastră, dimpotrivă, treci de prost dacă „cedezi”, dacă asumi posibilitatea de a fi în eroare. E musai să fii clipă de clipă victorios, îndreptăţit, stăpîn pe situaţie. Incapacitatea de a admite că, uneori, poţi greşi şi că nu e nimic ruşinos în asta coincide şi cu o altă caracteristică a politicianului nostru, în contrast cu portretul ideal sugerat de Lee Hamilton: necunoaşterea limitelor proprii. A limitelor personale şi a limitelor tehnice impuse de funcţia deţinută. E nerealist să crezi că poţi face mai mult decît îţi îngăduie anvergura proprie şi pîrghiile puterii pe care o deţii temporar. Pentru a fi eficient, este, de asemenea, important să ştii bine regulile şi modul de funcţionare a „sistemului” din care faci parte, astfel încît să-l poţi folosi adecvat pentru a-ţi realiza obiectivele. Pe scurt, e esenţial să ştii pe ce butoane ai de apăsat, pentru a atinge rezultatul scontat. La noi, ştiinţa „butoanelor” e departe de a fi sofisticată. Tot ce trebuie să ştii se reduce la o scurtă listă de „relaţii” şi numere de telefon. Reguli? A se slăbi! Nu suntem sclavii lor! Sunt şi ele făcute de oameni ca noi! Scopul scuză mijloacele! Cu asemenea „machiaverlîcuri” nimic nu e imposibil. Cine nu face uz de ele „nu ştie politică”.

Evenimentul Zilei:

Mișcarea Populară vrea să obțină 10%-12% din voturi la alegerile locale, pentru ca la scrutinul parlamentar să poată spera la 15%-20%. Obiectivul reiterat ieri de Traian Băsescu este, desigur, foarte optimist și a avut mai degrabă rolul de a-i mobiliza pe delegații prezenți la Consiliul Național și, prin ricoșeu, pe activiștii partidului. De altfel, Traian Băsescu a recunoscut, nu în mod direct e drept, că Mișcarea Populară este la începutul procesului de construcție...  Ce șanse are cu adevărat Mișcarea Populară în anul electoral 2016? Modeste, la prima vedere... În contextul blatului PNL-PSD pentru alegerile locale, care se va materializa, probabil, și prin lipsa atacurilor reciproce în campania electorală, vocea lui Traian Băsescu și a candidaților MP se poate auzi destul de puternic. Deja, fostul președinte este perceput, de o parte din electoratul de dreapta, drept principala voce a Opoziției. Acest segment de electorat acuză Cabinetul Cioloș că este, de fapt, un guvern de largă coaliție PNL-PSD, împachetat frumos cu o fundă pe care scrie „Guvern tehnocrat”. Asta pentru a da satisfacție celor care au ieșit în stradă după tragedia de la „Colectiv” și, prin extensie, alegătorilor care nu mai au încredere în actualele partide.

Digi24:

Deputatul eurosceptic și antiimigrație Geert Wilders a fost desemnat luni omul politic al anului în Olanda, în urma unui sondaj de televiziune, în timp ce partidul său, Partidul pentru Libertate (PVV) are de profitat de pe urma crizei imigranților din Europa.Geert Wilders - cunoscut pentru pozițiile sale xenofobe inclusiv la adresa românilor - a adunat 25% din cele 37.000 votes, devenind primul om politic care câștigă de trei ori această distincție decernată din 2004 de o emisiune a canalului public NPO1. „E o mare onoare”, a declarat Geert Wilders într-un comunicat. El spune că se simte în acest fel încurajat să se lupte în anul ce vine cu și mai multă ardoare pentru interesele Olandei și ale poporului olandez.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.