Respirăm în primul rând pentru a absorbi oxigen, însă acest ritm vital pare să aibă și alte funcții importante. În ultimii ani, mai multe studii au arătat că respirația influențează procesele neuronale, inclusiv modul în care percepem stimulii și cum ne amintim informațiile. Cercetători de la LMU, coordonați de Dr. Thomas Schreiner - conducător al unui grup de cercetare Emmy Noether în cadrul Departamentului de Psihologie - în colaborare cu experți de la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană din Berlin și Universitatea Oxford, au analizat felul în care respirația influențează recuperarea informațiilor învățate anterior și au monitorizat activitatea cerebrală în timpul acestui proces, potrivit news-medical.
În cadrul experimentului, 18 participanți au învățat să asocieze 120 de imagini cu anumite cuvinte. Ulterior, li s-a cerut să-și amintească aceste asocieri, iar apoi să le reamintească din nou după un somn de două ore la prânz. Pe tot parcursul testării, cercetătorii le-au înregistrat ritmul respirației și activitatea cerebrală prin EEG.
Respirația influențează în etape procesul de reamintire
Conform rezultatelor publicate în The Journal of Neuroscience, participanții au avut o performanță mai bună la recuperarea cuvintelor și imaginilor atunci când indiciile de reamintire erau prezentate în timpul sau chiar înaintea unei inspirații. Cu toate acestea, EEG-ul arată că reamintirea propriu-zisă are loc, de regulă, în timpul expirației. „Datele noastre indică un fel de divizare funcțională: inspirația este momentul optim pentru a primi indiciul de reamintire, iar expirația este momentul favorabil reconstrucției efective a memoriei în creier”, explică Schreiner. Acest lucru evidențiază modul în care ritmul respirației structurează coordonarea temporală dintre percepție și procesele de reamintire.
În înregistrările EEG, cercetătorii au descoperit două semnături neuronale caracteristice unei reamintiri reușite. Prima a fost diminuarea anumitor unde cerebrale - în special activitatea alfa și beta - sugerând că creierul activează memoria și își concentrează resursele asupra recuperării informației. A doua semnătură a constat în reactivări ale memoriei: în momentele de reamintire reușită, în creier reapăreau aceleași tipare neuronale observate în timpul învățării.
În experiment, participanții s-au concentrat exclusiv asupra sarcinii de memorie, păstrându-și în același timp ritmul natural al respirației. „Pentru a stabili dacă aceste rezultate pot fi folosite pentru dezvoltarea unor strategii aplicabile în viața de zi cu zi, sunt necesare studii care să manipuleze în mod controlat respirația”, afirmă primul autor, Esteban Bullón Tarrasó. El subliniază și importanța cercetării memoriilor pe termen lung, deoarece mecanismele observate sugerează că respirația joacă un rol și în cazul acestora.
Cercetătorii au observat diferențe individuale semnificative în ceea ce privește gradul de sincronizare dintre respirație și procesele cerebrale implicate în memorie. Unele persoane prezentau o coordonare mai eficientă, ceea ce ar putea explica performanțe mai bune de reamintire. „Respirația acționează ca un metronom natural pentru procesele de memorie, evidențiind cât de strâns sunt conectate corpul și creierul nostru”, conchid autorii.
Comentează