Premium
Scandalul legat de anchetarea premierului Victor Ponta de către procurorii DNA a iscat o amplă dezbatere privind o eventuală demisie a acestuia din funcția. În acest sens, putem arunca o privire la ceea ce se întâmplă în țări cu un sistem democratic mai avansat față de cel românesc.
În cazul Franței, de exemplu, chiar dacă demisia nu e prevăzută prin lege, există o cutumă care îl forțează pe cel acuzat să plece din guvern. Această cutumă datează de la începutul anilor 90. La fel se întâmplă și în Marea Britanie, unde deși numărul politicienilor anchetați pentru fapte penale este destul de redus, atunci când apar astfel de acuzații demisia este adeseori acțiunea adoptată de persoana vizată.
În Franța este vorba despre așa numită jurisprudență Beregovoy - Balladur, după numele celor doi prim-miniștri în timpul cărora s-a aplicat pentru prima dată. E o regulă nescrisă care prevede că orice ministru cu probleme în justiție trebuie să demisioneze, scrie rfi.ro. S-a aplicat pentru prima oară în 1992, când Bernard Tapie, ministru al Orașului, a fost acuzat de escrocherie și a plecat din guvern cu câteva zile înainte de inculparea sa.
În total, aproximativ 15 miniștri au avut de suferit în ultimii 20 de ani de pe urma acestei reguli.
Unul dintre cazurile cele mai cunoscute e cel al lui Dominique Strauss-Kahn (foto stanga), ministru al Economiei în 1999. El era acuzat că, în calitate de avocat, ar fi falsificat o serie de documente și ar fi antedatat altele. Pleacă din guvern înainte de începerea urmăririi judiciare.
Mai recent, ministrul muncii, Eric Woerth și cel al Bugetului, Jerome Cahuzac, au fost și ei obligați să părăsească guvernul. Woerth a fost acuzat de conflict de interese, în timp ce Cahuzac a ascuns ani de zile existența unui cont în Elveția.
Această regulă se aplică de peste 20 de ani, dar ea stârnește în continuare controverse. Demisia mai rapidă sau mai lentă depinde de greutatea acuzației, rolul ministrului în cadrul guvernului și de presiunea mediatică.
Unii politicieni francezi au protestat spunând că obligativitatea demisiei încalcă principiul prezumției de nevinovăție, mai ales că mai mulți miniștri, după ce au fost inculpați, au fost găsiți nevinovați.
Este cazul lui Bernard Tapie și Dominique Strauss-Kahn, când era ministru al economiei. Alții spun însă că trebuie demisionat imediat și rezolvate problemele cu justiția, după care cariera politică poate continua, dacă verdictul judecătorilor a fost favorabil omului politic acuzat.
Un exemplu: Bernard Tapie și-a dat demisia în mai 1992, dar a revenit în guvern câteva luni mai târziu după ce Justiția l-a declarat nevinovat.
În Marea Britanie cazuri de vârf notorii au fost destul de rare în ultimii ani, deși scandalul deconturilor parlamentare din 2009 a dus la inculpări și chiar la condamnări la închisoare. Cel mai vestit politician cu funcție înaltă trimis recent în judecată pentru fapte de natură penală este Chris Huhne (foto dreapta), ministru al mediului în perioada 2010 – 2012.
Huhne a fost acuzat de obstrucționarea justiției într-un caz în care i-a cerut fostei sale soții, Vicky Pryce, să declare poliției în mod mincinos că ea se aflase la volanul unei mașini condusă de fapt de el, care încălcase reguli de circulație, pentru a evita să ia puncte pe carnetul de conducere.
Cazul a devenit notoriu când Pryce, care era în divorț cu Huhne, a dezvăluit presei acuzația și imediat după aceea poliția a început investigația.
Ministrul, care era și deputat al Partidului Liberal Democrat, și-a susținut în permanență nevinovăția și a rămas membru al cabinetului de coaliție condus de premierul David Cameron.
Pe data de 3 februarie 2012 procuratura a anunțat trimiterea în judecată a lui Huhne și Pryce, moment în care ministrul a demisionat din cabinet, nu și din funcția de deputat, anunțându-și intenția de a lupta în instanță împotriva acuzației.
Peste un an, la 4 februarie 2013, în chiar ziua de debut a procesului, Huhne și-a schimbat declarația din nevinovat în vinovat și în aceeași zi a demisionat și din parlament, fiind ulterior condamnat la opt luni închisoare, din care a executat două luni.
În principiu, nu exista niciun impediment legal ca Huhne să continue în funcția de ministru câtă vreme nu exista o sentință împotriva sa, dar din punct de vedere politic un membru al cabinetului poate rămâne în funcție doar atât timp cât se bucură de încrederea prim-ministrului zilei, or trimiterea în judecată într-un stat în care este un consens faptul că justiția e independentă e de natură să pună capăt acestei încrederi.
