Mamiferele marine, inclusiv balenele și delfinii, trăiesc întreaga lor existență în mările și oceanele lumii. Studiind delfinii din mediul controlat al acvariilor și grădinilor zoologice, dar și observând comportamentul balenelor și delfinilor în sălbăticie, am identificat două metode principale prin care acestea dorm. Acestea pot fie să plutească în repaus, fie vertical, fie orizontal, fie să înoate încet alături de alte exemplare, într-o stare de semi-conștiență. În particular, delfinii experimentează o stare de somn mai profund, în special pe durata nopții.
În timpul somnului concomitent cu înotul, mamiferele marine experimentează ceva similar unui pui de somn uman. Balenele și delfinii tineri se relaxează, se hrănesc și dorm în timp ce sunt purtați de curenți și ajutați de mamele lor, care îi ghidează prin apă.
În aceste momente și mama va dormi în timp ce se mișcă alături de pui. Mai mult decât atât, ea nu se poate opri din înotat pentru primele săptămâni de viață ale unui nou născut. Dacă ea se oprește chiar și pentru un moment, puiul va începe să se scufunde. Puiul nu se naște cu suficientă grăsime corporală pentru a putea pluti ușor.
Mult înotat îl va obosi pe pui, producând astfel un animal slab, sensibil la infecții sau la atac. Delfinii masculi adulți, care în general se deplasează în perechi, deseori înoată încet unii pe lângă alții în timp ce dorm. Femelele și puii călătoresc în grupuri mai mari. Ei se pot odihni în aceeași zonă sau anumite exemplare se pot asocia în perechi pentru a putea dormi în timp ce înot.
Delfinul își oprește doar jumătate din creier în timpul somnului
În timp ce doarme, delfinul își oprește doar jumătate din creier împreună cu ochiul aflat pe partea opusă. Cealaltă jumătate a creierului rămâne trează dar la un nivel scăzut de vigilență. Această parte este folosită pentru a se păzi de prădători, obstacole și alte animale din jur. De asemenea, semnalează momentul în care trebuie să se ridice la suprafață pentru a respira. După aproximativ două ore, animalul va inversa acest proces, odihnindu-se pe partea activă a creierului și trezind acea parte care doarme.
În general, delfinii dorm noaptea dar numai pentru câteva ore de fiecare dată. Adesea, ei sunt activi noaptea târziu, profitând de acest moment pentru a se hrăni cu pești sau calamar, care atunci ies din adâncuri. Delfinii petrec în medie 33,4% dintr-o zi dormind. Nu este clar dacă aceștia au parte de vise în timpul somnului, REM-ul (o caracteristică a somnului profund) este greu de distins. Cu toate acestea, balenele au fost observate ca având 6 minute de somn REM într-o singură noapte.
Un subiect disputat
Pentru a evita înecul în timpului somnului este esențial ca mamiferele marine să păstreze controlul asupra nării aflate deasupra capului. Nara este un lambou de piele care este gândit pentru a se deschide și închide sub controlul voluntar al animalului.
Deși încă este un subiect disputat, cei mai mulți cercetători sunt de părere că pentru a putea respira, un delfin sau o balenă trebuie să fie conștient și alert pentru a-și da seama că nara este la suprafață.
Spre deosebire, oamenii pot respira atunci când dorm. Mecanismele noastre subconștiente au control asupra acestui sistem involuntar.
Cum își țin mamiferele marine respirația pentru un timp îndelungat
Alte metode ajută mamiferele marine pentru a-și ține respirația mai mult decât alte tipuri de mamifere. Mamiferele marine pot trage mai mult aer cu fiecare respirație, din moment ce plămânii lor sunt mult mai mari decât cei ai oamenilor.
În plus, ei schimbă mai mult aer cu fiecare inhalare și expirație. Celulele lor roșii transportă și mai mult oxigen. Atunci când se scufundă, sângele mamiferelor marine călătorește doar spre părțile corpului care au nevoie de oxigen, inima, creierul și mușchii folosiți pentru înot. Digestia și orice alte procese trebuie să mai aștepte.
Mai mult decât atât, aceste viețuitoare au o toleranță mai mare pentru dioxidul de carbon. Creierul lor nu le determină o reacție a respirației până când nivelurile de dioxid de carbon sunt mult mai mari decât cele ce pot fi tolerate de oameni.
Aceste mecanisme, parte a răspunsului scufundării mamiferelor marine, sunt adaptări la viața într-un mediu acvatic și ajută în timpul procesului de dormit. Cetaceele reduc numărul gurilor de aer pe care le iau în timpul somnului. Un delfin are o medie între 8 și 12 respirații pe minut atunci când este puțin activ, ce scade la 3-7 respirații pe minut atunci când se odihnește.
Se întâmplă destul de rar ca un mamifer marin să se înece, deoarece acestea nu inhalează atunci când se află sub apă, dar se pot sufoca din cauza lipsei de aer. Faptul că sunt născuți sub apă le poate cauza probleme puilor de balenă sau delfin. Prima atingere a aerului pe piele este cea care declanșează prima respirație. La unele necropsii s-a aflat că acel animal nu a ajuns la suprafață pentru acea primă gură de aer. Aceeași problemă poate apărea atunci când un animal este prins într-o plasă de pescuit, scrie destepti.ro.
În cazul în care nu poate ajunge la suprafață sau dacă intră în panică, animalul se poate scufunda mai adânc, acolo unde îi va fi imposibil să respire și se va scufunda și îneca.
Comentează