De ce ezită Ponta în privința candidaturii la președinție

Autor:

Publicat: 13/06/2014 00:32

România Liberă: Interesul lui Victor Ponta de a amâna cât mai mult luarea unei decizii în privința candidaturii și, implicit, anunțul este legat de bătălia pentru succesorul său. Dacă el va candida la președinție - așa cum îl împing unii lideri PSD, dar și partenerii de guvernare (vezi declarația de ieri a lui Gabriel Oprea, cum că UNPR a strâns deja 300.000 de semnături pentru candidatura premierului) -, PSD va trebui să-și aleagă un alt șef. Mai precis, dacă Ponta câștigă alegerile, social-democrații își vor alege un președinte, care să fie, cel mai probabil, și premierul desemnat. Dacă Ponta pierde cursa pentru Cotroceni, tot vor fi alegeri în PSD pentru funcția supremă (actualul premier va fi debarcat de colegi, cum i s-a întâmplat și lui Mircea Geoană). Singura variantă în care nu vor fi organizate alegeri pentru șefia PSD este cea în care Ponta nu candidează la prezidențiale și rămâne premier (adică, găsește un alt pretendent care să câștige cursa pentru Cotroceni și să-l mențină pe el în fruntea Guvernului). Tocmai pentru ca această ultimă variantă să nu se întâmple, unii lideri PSD (precum Liviu Dragnea) au grijă să pună presiune asupra lui Victor Ponta, pentru ca acesta să-și asume o candidatură și să o anunțe mai repede. De altfel, au început deja să fie vehiculate nume pentru succesorul actualului premier. În fruntea plutonului s-ar afla Dan Șova (susținut de premierul Victor Ponta) și Liviu Dragnea (sprijinit de o parte a baronilor locali, de unii parlamentari și primari PSD). Vehiculate sunt, cu șanse mai mici însă, și numele președintelui Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea (care s-ar bucura de sprijinul lui Viorel Hrebenciuc), și cel al senatorului Mircea Geoană (susținut, ca de obicei, de Marian Vanghelie). Digi24: De cel puțin zece ani, în politica românescă se practică fără rezerve alianțele de conjunctură. Soluțiile de compromis sunt partidele mici, cele care fac balet de la stânga la dreapta politicii și înapoi, asigurând majorități care să sprijine Guvernul. În schimb, primesc funcții la care, altfel, nici nu ar visa. Pentru Guvernul Ponta III, „soluția imorală”' este PPDD. Premierul Victor Ponta a recunoscut chiar în toiul negocierilor cu PPDD că între cele două partide este „dragoste cu sila”. Numai că fără partidul lui Dan Diaconescu social-democrații pierd puterea în teritoriu, majoritatea deținută în consilii și primării... În 2004, și Alianța DA a făcut un compromis, cooptând la guvernare Partidul Umanist Român, condus de Dan Voiculescu. În ianurie 2005, Traian Băsescu se delimita deja de formațiunea care ajutase fostul său partid să obţină puterea. Aşa a apărut celebra sintagmă „soluţia imorală”, despre care Dan Voiculescu a vorbit într-un interviu la TVR... UNPR a schimbat și el barca atunci când au venit alte partide la putere și a trecut de la stânga la dreapta și înapoi fără nicio ezitare. Plecați din PSD, liderii Uniunii au guvernat cu PDL, iar acum sunt din nou la conducere alături de PSD. Partidele mici nu sunt deranjate de slalomul pe care-l fac printre doctrine, atâta vreme cât primesc ceva în schimb. RFI: Campionatul Mondial de fotbal din Brazilia care începe joi este unul paradoxal spune scriitorul şi criticul literar, Nicolae Manolescu. În opinia sa, lipsa entuziasmului social faţă de această competiţie este de neînchipuit într-o ţară în care fotbalul este aproape o religie de stat. El mai crede că presiunea asupra jucătorilor brazilieni va fi enormă şi "le va tăia picioarele" în anumite momente: ”E mai mult decât atât, este unul paradoxal, pentru că cea din urmă ţară în care un turneu final de Campionat Mondial de fotbal să fie, să zic aşa, respins, refuzat de populaţie era Brazilia. Este un lucru cu totul excepţional. Hai să spunem că într-o altă ţară, cu o tradiţie fotbalistică mai scăzută ar fi putut să se ivească un asemenea refuz masiv, dar în Brazilia, unde fotbalul este religie de stat, lucrul este cu totul neobişnuit şi neaşteptat. Trebuie să se fi depăşit o masă critică în această revoltă. Ştim de multă vreme că lucrurile nu merg acolo, încă de pe vremea când Lula era preşedinte şi era un fel de populist din ăsta mai mult demagog, decât dictator, iar acum cu noua doamnă din fruntea ţării, lucrurile merg probabil atât de rău, încât brazilienii nu vor fotbal. Este absolut de neînchipuit”.

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!