Premium
Evenimentul Zilei:
RFI:
Schimbarea radicală de direcţie a cancelarei germane a luat prin surprindere lumea întreagă şi a dat naştere la inevitabile critici. Faptul că Angela Merkel a decis duminică să suspende provizoriu acordurile de la Schengen după ce în prealabil a deschis larg braţele ca să-i întâmpine pe migranţi a fost obiect de critici şi remarci sarcastice nu doar în tabăra adversă ci şi în toată presa germană. « Povestea cu zâne s-a terminat ». O scrie şi o rezumă cel mai bine încă de pe coperta sa revista Der Spiegel după ce cancelara germană a decis să restabilească provizoriu controalele la frontiere. « Niciodată cancelara nu a fost obligată să-şi schimbe de o manieră atât de bruscă politica » notează şi Süddeutsche Zeitung, publicaţie care crede că « Merkel a evaluat mai prost ca niciodată din punct de vedere politic problema refugiaţilor ». Trebuie spus că decizia de a face stânga împrejur a fost luată după ce aripa cea mai conservatoare a partidului cancelarei, CSU, aripa bavareză a CDU, începuse déjà de câteva zile să critice politica liderei de la Berlin. Chiar şi în sânul CDU s-au auzit critici ca să nu mai vorbim de cele ale unor şefi de guverne regionale germane. După ce în iulie s-a arătat fermă şi inflexibilă în chestiunea migranţilor explicând unei micuţe palestiniene că Germania nu-i poate primi pe toţi amărâţii de pe pământ, după ce acum nici două săptămâni se fotografia zâmbind cu nişte refugiaţi sirieni sosiţi în Germania, iată că acum Angela Merkel revine deci la o linie fermă. « Oare ce vrea cancelara ? Care-o obiectivul clar al politici germane în chestiunea refugiaţilor » se întreabà ziarul conservator Die Welt.
România Liberă:
Pasiunea feroce cu care unii români se pronunță tranșant, în alb și negru, pe tema refugiaților are ceva din voluptatea vulgară a clevetelii despre ce fac sau ce nu fac alții, dar și din agenda escapistă a celor care ar vorbi despre orice doar pentru a nu vorbi despre ei înșiși, despre propriile eșecuri. Singurul mod de a folosi constructiv emoția stârnită de această controversă este să punem pe agenda publică și problemele reale și presante care se întrevăd la umbra celei destul de artificiale proiectată pe seama valului de refugiați.Pentru început, un mod de abordare mai sănătos ar fi să nu ne concentrăm pe ce ni se impune să facem, ci pe ceea ce ar fi bine să facem. Și nu pentru binele altcuiva – al sirienilor, afganilor, libienilor, al Germaniei sau al Europei –, sau de teamă să nu ne periclităm relația cu UE, ci spre binele nostru, ca români... România are un deficit major de populație. Am pierdut, după intrarea în Uniunea Europeană, peste 4 milioane de cetățeni...Comportamentul iresponsabil al majorității celor ce ne-au condus în ultimii 25 de ani a făcut ca România să se afle la originea celui mai mare val migrator inter-european din istoria recentă. Războiul care l-a generat a fost unul invizibil, dar la fel de distrugător: cel al elitei hrăpărețe împotriva propriului popor. Această realitate ne obligă nu doar la compasiune și sprijin față de alți oameni năpăstuiți de suboamenii pe care i-au tolerat la putere, ci și la un calcul pragmatic. Cum facem să reclădim potențialul uman al României, astfel încât această țară să nu rateze și în viitor șansele de progres generate de apartenența la UE, de parteneriatul strategic cu SUA și de climatul de securitate și stabilitate de care ne bucurăm, în pofida turbulențelor regionale? Aceasta este întrebarea fundamentală, iar tema refugiaților reprezintă un detaliu în tabloul complex al răspunsurilor potențiale.Poate fi refăcut acest potențial uman și cu ajutorul refugiaților? Evident! Au dovedit-o toate țările dezvoltate de-a lungul istoriei. O țară puternică, un stat inteligent și priceput, o națiune sigură pe ea poate integra un număr impresionant de oameni în căutarea unei vieți mai bune. Spre avantajul ambelor părți.
