Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

De ce NU votez la alegerile prezidențiale - OPINIE

BEC
buletin alegeri prezidentiale

Vineri, pentru românii din Diaspora, și duminică, pentru cei aflați, încă, în țară, se deschid secțiile de votare pentru a ne alege, dintre cei 14 candidați, viitorul președinte al României. Alții, mai fericiți, au ales să voteze prin corespondență, astfel că ei au decis pe cine vor în funcția supremă în stat.

La debutul campaniei electorale, în mediul online, dar și dinspre jurnaliștii cu mare trecere între anumiți români, a răzbătut opinia că, iată, în sfârșit avem cu cine. Dar, cu cât alegerile se apropiau, ideile celor menționați au început să se dilueze, ajungându-se la concluzia că dintr-o mare finală în 3, de fapt, bun ar fi doar unul singur dintre prezidențiabili.

Am zis că am și eu cap și nu este nevoie să mă iau după ce zic influencerii sau activiștii de pe Facebook sau alte rețele, fie ele și de socializare virtuală. Mi-am făcut un calcul și am vrut să văd ce îmi oferă fiecare dintre candidații cu vizibilitate. De ce îmi cere el să îl votez și ce spune că a făcut, până acum, pentru români, dar și de ce îmi spune ca să nu îl votez pe contracandidatul său cel mai periculos.

Conform sondajelor, prezidențiabili cu trecere în ochii românilor sunt Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Mircea Diaconu, Dan Barna, Theodor Paleologu și Kelemen Hunor. Așadar, din 14 am ajuns la o semifinală cu 6 potențiali președinți.

Kelemen Hunor candidează din partea UDMR, iar oferta lui pentru mine pare la a se rezuma ”nu o să furăm Ardealul”. ”Dacă am conduce noi România, din această funcţie de preşedinte, bineînţeles, nu vorbesc de altceva, vă asigur că după 10 ani România ar arăta mult mai bine, ar fi o ţară mult mai bună, mai faină şi ar fi aşa cum am dori noi, noi toţi.”, a declarat el, cu doar 4 zile înainte de vot. Și, firesc, m-am întrebat care noi? Că funcția de președinte este pentru o singură persoană, nu e una colectivă. Oare cine sunt cei care stau în spatele lui Hunor? Trebuie să precizez că politicianul maghiar are, de departe, dintre toți politicienii din țară, opiniile cele mai apropiate de realitate în ceea ce privește situația în care se află România. Dar, nu e suficient pentru mine ca să îl votez. Tot el a spus despre Klaus Iohannis, care a refuzat să participe la vreo dezbatere, că prin gestul său ”subminează democrația”. Așadar, omul despre care Europa și SUA spun că este garantul democrației nu este, conform lui Hunor, atât de democrat. Bilă neagră pentru Iohannis, în topul meu.

Theodor Paleologu, insul despre care Andrei Pleșu ne spune că este ”semidoct”, m-a oripilat cu vocabularul său plin de jigniri la adresa oricui nu e de acord cu el. Mi-a spus că este singurul intelectual rasat, însă eu nu am auzit, de exemplu, de la președintele Academiei Române, etalonul meu în ceea ce privește intelectualitatea română, astfel de invective. Nu pun la socoteală că Paleologu este individul pe care îl susține ”Petrov”, Traian Băsescu, cel care a fost dovedit colaborator al Securității, și a stat la aceeași masă, și nu numai, cu Elena Udrea, una dintre cele mai nocive personaje din politica românească a ultimului deceniu.

Paleologu are, totuși, meritul, că mi-a spus că susține familia tradițională și biserica, apărându-le în fața atacurilor venit dinspre USR și PLUS. Dar, este prea puțin, pentru mine.

Dan Barna, omul nou din politică, are câteva minusuri esențiale. După apariția problemelor penale, în care ni s-a arătat că ”a nenorocit” mulți oameni, prin afacerile sale, mi-a demonstrat, cu probe, că nu este deloc nou. Are aceleași metode ca cei din PSD și PNL (cu PDL cu tot). A făcut avere bazată pe nefericirea altora, are un limbaj care nu-mi demonstrează că a absolvit o facultate, este împotriva bisericii și a familiei tradiționale, îi pute tot ce fac alții și, în general, cine nu e cu el, nu este bun. Pentru că vede paiul din ochii altora, dar nu și bârna din ai săi, Barna mi-a arătat, în nenumărate rânduri, că atunci când râdea de Viorica Dăncilă pentru frecventele greșeli de exprimare, el însuși comitea, fără număr, tot atâtea greșeli. Modul zgomotos, agresiv în care se manifestă nu denotă nimic altceva decât impostură, dorința de a se impune cu forța, de a imprima frică. În plus, prietenia cu Andrei Caramitru, un tip total insalubru prin limbajul său, mă face să nu îl iau în calcul sub nicio formă. Bunica mea îmi spune mereu: ”Spune-mi cu cine te împrietenești, ca să-ți spun cine ești”. Pentru Barna, în viziunea mea, este definitoriu.

Mircea Diaconu mi-a amintit, cu sloganul său de campanie, ”Un OM”, despre ceea ce vedeam scris, pe pereții WC-urilor din căminul meu din timpul studenției. Exact același mesaj era scris acolo, dar cu majuscule și cu literele lipite. Diaconu a lansat atacuri doar asupra lui Klaus Iohannis, și acelea decente. Însă, ceea ce e indecent la el este trecutul său politic. A făcut politică la Bruxelles, după ce a fost dat afară din PNL. Ori, căutând să văd ce mi-a adus în viață, concret, prin ceea ce a făcut în Parlamentul European, am ajuns la concluzia că NIMIC. Dacă timp de 5 ani nu a făcut nimic, oare de ce să îl cred că va face CEVA în următorii 5 ani, în deal, la Cotroceni? În plus, el a tot declarat, încă de când era europarlamentar, în ultimul an de mandat, că se retrage din viața politică și s-a sucit. E clar, un om fără principii nu mă poate convinge. Nu pun la socoteală alipirea ciudată de Victor Ponta și Călin Popescu Tăriceanu.

Viorica Dăncilă este, de departe, cel mai contestat prezidențiabil. A fost cea mai atacată, dar a și oferit motive. Se lăuda că nu va intra în cursa pentru funcția supremă, dar, la scurt timp, s-a răzgândit. Are carențe evidente de cunoaștere a limbii române, ceea ce, pentru mine, este o probă eliminatorie. Gafele sale, indeciziile, deciziile proaste au subminat orice calitate potențială a politicianului Dăncilă. A executat miniștri fără motiv, a iertat miniștri de neiertat, a acceptat trădătorii și îi acceptă. Din fericire, nu s-a coborât în mocirla invectivelor despre adversari, reușind să păstreze un echilibru și chiar să reliefeze evidentele neajunsuri ale contracandidaților. Despre ”dictatura” lui Klaus Iohannis, în care a stat vreme de un an și 8 luni, a vorbit doar pe finalul mandatului de premier, iar asta nu este de ajuns.

Klaus Iohannis este, de departe, nu doar conform sondajelor, candidatul fără niciun stres că va avea probleme la urne. Singurul profesor din România care a reușit să își cumpere nu o casă, ci șase, din salariu și meditații, nu a reușit să facă nimic la Palatul Cotroceni. Nici din programul său cu care a candidat, nici din ceea ce s-a adăugat pe parcursul celor 5 ani. România este, în continuare, o țară de mâna a doua, în care companiile își trimit produsele cele mai proaste, românii au nevoie de viză să intre în SUA, în comparație cu polonezii sau ungurii, de exemplu, intrarea în Schengen a fost ratată, iar de la americani s-a ales doar cu o șapcă din două întâlniri cu Donald Trump. Declarațiile sale la adresa românilor care au votat la referendumul pentru familie, peste 3,5 milioane, care sunt și românii săi, mi-au arătat, încă de atunci, că nu este președintele care să mă reprezinte. ”Vă amintiți când a apărut ideea cu referendumul, am devenit inamicul public nr.1 când am spus că trebuie să fim toleranți. Cei care au promovat referendumul nu au fost toleranți. Dar românii au dat o lecție imensă acestor infatuați care au promovat ura și, așa cum se spune popular, i-au tratat cu flit. Românii au fost mult deasupra acelei părți a clasei politice care a promovat agresiv și cu un mesaj intolerant acel referendum”, a fost declarații jignitoare pentru mine ca soț și tată, dar și ca ortodox.

Încălcarea frecventă a Constituției, demonstrată de multe ori de CCR (pe ultimele decizii ale Curții nici măcar nu a catadicsit să le pună în executare), maltratarea limbii române nu doar la discursurile libere, ci și la cele citite, invectivele adresate femeilor din politică, lipsa de reacție în numeroase cazuri de abuzuri, închiderea ochilor la problemele societății, absența din mijlocul crizelor reale ale României, precum și evitarea unei dezbateri în campanie cu ceilalți oponenți, mi-au demonstrat, continuu, că Iohannis nu merită votul meu. Desigur, are și merite, dar acelea sunt conjuncturale, diferite de promisiunile făcute nouă în 2014.

Așadar, din paleta de 14 candidați, eu oprindu-mă la cei cu ceva șanse (sau mai multe), nu pot să îl girez cu votul meu pe niciunul. Nu pot să merg la vot și să spun, da, el este președintele pe care îl vreau pentru mine, familie, prietenii și țara mea pentru următorii 5 ani. Sunt nevoit să repet, singurul politician care are o imagine mai clară despre România este Kelemen Hunor, în opinia mea. Dar, pentru că are pretenții ce țin de teritorialitatea, suveranitatea și independența României, dar și pentru că șansele sale sunt infime, mă fac să nu îl iau în considerare. Nu voi merge la vot nici duminică, 10 noiembrie, în turul 1, nici pe 24 noiembrie, când, cel mai probabil, va avea loc al doilea tur, dacă niciunul dintre candidați nu va obține 50% + 1, din numărul celor care au drept de vot și sunt înscriși în listele permanente.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.