Încă din 1990 au existat în societatea românească două viziuni opuse asupra proprietății marilor companii. La cele două extreme avem: statul trebuie să fie cât mai implicat în activitatea economică, privatizările trebuie limitat cât de mult posibibil vs. totul trebuie privatizat, statul trebuie să se implice doar în activitatea de reglementare și control.
Evident, între cele două extreme calea este suficient de lungă cât să permită manifestarea unor viziuni mixte foarte variate. Mai ales în ultimii ani, după criza economică din 2008 și recrudescența naționalismului, există cel puțin un domeniu care pare a fi văzut din ce în ce mai mult ca rezervat controlului statului. Este vorba despre domeniul serviciilor de utilități publice.
Lovitură de teatru. Dragnea a trecut la maziliri. Greu PSD, scos din joc.
În treacăt fie spus, aici nu este vorba despre un excepționalism românesc deoarece o tendință similară se observă și la nivelul unor alte state europene. Din acest motive, sunt companii de utilități publice a căror proces de privatizare a fost întrerupt, așa cum sunt unele companii care au fost (re)naționalizate. Să fie însă aceasta calea spre servicii publice de calitate mai bună?
Pentru a răspunde la întrebare ar trebui, în primul rând, să ne definim așteptările. Ce anume vrem noi de la un furnizor de servicii publice? Probabil că cele mai importante lucruri ar fi servicii de calitate, prețuri acceptabile și respect față de clienți. Ulterior, ar trebui să vedem cum răspund acestor așteptări companiile deținute de stat față de cele private.
Dragnea: Platforma lui Cioloș, un plagiat după un concept PSD
Ultimele zile de oferă contextul ideal pentru o astfel de comparație. Astfel, în ultima vreme am asistat la oficializarea a două dintre cele mai importante companii de utilități din România, RADET și ELCEN. Ambele sunt companii de stat, active în București, deci, teoretic, având cea mai bună piață pentru serviiciile oferite – cel mai mare și mai bogat oraș al României. Totuși, ambele au reușit să acumuleze datorii importante și să ajungă aproape de faliment. Mai important, ambele sunt foarte aproape de a nu mai putea oferi bucureștenilor serviciile care reprezintă însăși rațiunea existenței lor.
Procurorul General, despre apelul anti-DNA al lui Tăriceanu
Tot în București avem alt mare operator de servicii publice, Apa Nova București, furnizorul serviciilor de apă potabilă și canalizare. Spre deosebire de RADET și ELCEN, Apa Nova pare a o duce foarte bine în condițiile în care, surprinzător, în ultimul an a scăzut tarifele. Mai mult, în afară de problemele pe care unii bucureșteni ce locuiesc în imobile cu instalații foarte vechi le au uneori legat de aspectul apei de la robinet, nu există probleme privind calitatea apei furnizate. Cel puțin în ultima vreme, Apa Nova pare a fi singura astfel de companie care dialoghează în mod real cu bucureștenii.
Foarte important, prețul serviciilor este un alt aspect important de diferențiere între cei trei operatori luați ca exemplu. În primul rând, atât ELCEN cât și RADET consumă, pe lângă tarifele directe plătite de clienți, sume foarte mari în subvenții și, indirect, plăți neefectuate la buget. De fapt, e vorba tot de bani plătiți de către cetățeni. Ba chiar și de cei care nu sunt consumatori ai RADET și ELCEN. Dar chiar și prețul efectiv al apei calde și, mai ales, al agentului termic, reprezintă o problemă cât se poate de reală pentru bugetul familiilor bucureștene. De cealaltă parte, Apa Nova nu primește niciun leu de la bugetul primăriei sau bugetul statului, nu primește niciun fel de subvenții. De la preluarea contractului de concesiune în 2000, proporția costurilor cu serviciile de apă potabilă și canalizare din venitul unei familii medii de bucureșteni a scăzut de la 7,1% în 2000 la 2,4% în 2015. Ba chiar în ultimul an tariful pentru apă și canalizare a scăzut de două ori.
Cum se explică diferența existentă între cei trei operatori?
Explicația e, de fapt, foarte simplă. În timp ce ELCEN și RADET sunt de stat, Apa Nova este companie privată. Dar nu doar atât. Chiar dacă compania este privată, infrastructura de furnizare a apei potabile și de canalize este, în continuare, în proprietatea statului, iar Apa Nova doar o administrează. Mai mult, atipic contractelor similare semnate în România, cel încheiat cu Apa Nova prevedere ținte clare de performanță pentru operator, precum și un mecanism de monitorizare a acestora. În felul acesta se evită situația în care o companie privată devine dezinteresată de calitatea serviciilor oferite, pe o piață pe care, temporar, deține monopolul. Lucru cu atât mai important într-o țară ca România care are o istorie lungă a privatizărilor eșuate și una mult mai scurtă a celor de succes.
În concluzie, privatizările inteligente, făcute în așa fel încât să prevadă un control strict asupra calității serviciilor oferite, pot fi soluția pentru a evita, în viitor, situații de genul de la RADET și ELCEN.
Comentează