Premium
România este o țară care nu de puține ori s-a aflat pe marginea prăpastiei extremismului politic. Fie că vorbim de perioada interbelică sau că revenim mai aproape de zilele noastre, pericolul extremismului politic a plutit pe lângă noi adesea.
Amintindu-ne de sacrificiul de a vota cu Iliescu în detrimentul lui Vadim, românii par că au înțeles necesitatea existenței unei politici cât de cât predictibile. Astăzi, într-o Europă în care pericolul extremismului nu doar că prinde contur, dar capătă și substanță, pe fondul crizei migranților și a amenințării teroriste, vom vedea care este marele avantaj intern al României.
În Europa, într-o pondere din ce în ce mai mare, se dezvoltă partide antisistem, cu discursuri conservator-naționaliste, care se hrănesc și cresc din temerile publice generale precum terorismul, criza refugiaților sau migranții economici. În Franța avem Frontul Național, în Marea Britanie avem UKIP, în Grecia Zorii Aurii, în Ungaria Jobbik și lista poate continua.
În schimb, în România, pe nișa partidelor antisistem, USB/USR joacă rolul principal, lăsând mai puțin spațiu de manevră pentru partide și lideri cu tentă radicală, precum Partidul România Unită și liderul său, Bogdan Diaconu.
Despre doctrina sau lipsa acesteia în partidul Uniunea Salvați Bucureștiul s-a mai scris. În momentul actual însă, mai mult decât a recita tot timpul din principiile unei doctrine contează să fii capabil să identifici punctele sănătoase pe care să le introduci în discuția publică. Dacă partidul antisistem din Franța vorbește despre pericolul inevitabil reprezentat de imigranți, partidul antisistem din România vorbește despre pericolul inevitabil reprezentat de corupția clasei politice.
După cum spuneam, explozia pozitivă a USB în ultima perioadă face ca pe nișa antisistem să nu mai aibă loc discursuri radicale pe model Bogdan Diaconu. De altfel, la alegerile locale, liderul PRU nu a reușit să își creeze o bază electorală de la care să încerce să se dezvolte, fiind întrecut în cursa pentru Primăria Generală chiar și de către independentul Berenghi.
Din datele prezentate în ultimul Eurobarometru, putem observa cum, la momentul actual în România, nici electoratul pasibil de radicalizare nu prea există, doar 3% din populația țării văzând terorismul drept principala îngrijorare și aproximativ 6% considerând migrația ca fiind cea mai mare problemă.
Observăm astfel cum, cu un USB în plină dezvoltare și care are un mesaj puternic pro-occidental, șansele ca pe scena politică antisistem din România să vedem în prim plan partide radicale, cu discursuri naționaliste, sunt extrem de mici. Astfel, avantajul României în lupta contra extremismului este că cel mai mare partid antisistem de la noi nu vrea să dărâme sistemul, ci să-l corecteze. Trebuie doar să aruncăm un ochi asupra discursului îmbrățișat de USB, să-i auzim vorbind despre lupta anticorupție și procesul de transparentizare, pentru a fi din start bucuroși că dacă Franța o are pe Le Pen, noi o avem pe Clotilde. Chiar dacă nu ne place USB.
