Premium
Digi24:
Două entități și-au confirmat speranța că lucrurile vor fi scoase la lumină prin redeschiderea dosarului Mineriadei din iunie 1990: CEDO și procurorul general, consideră Emil Hurezeanu, arătând că societatea civilă a înregistrat prin evenimentele dure de atunci primele confruntări dintre „adepții totalitarismului pro-sovietic și tendințele - chiar dacă haotice, neorganizate, fragile - de a crea și în România bazele unei societăți pluraliste și ale unei democrații de tip occidental”. „Conducătorii României de atunci se confruntau cu mai multe pericole. Era pericolul noii democrații, pe care-l priveau cu destul scepticism, pentru că se bazau pe atuul câștigării Revoluției, pe atuul ocupării punctelor de forță din stat și a unei relații geopolitice care asigura o garanție de stabilitate, la Moscova. Pe de altă parte, e posibil, deși cred din ce în ce mai puțin în această ipoteză, ca regimul lui Iliescu de atunci să fi fost îngrijorat și de posibilitatea unei lovituri de stat din interiorul forțelor ceaușismului”, a adăugat jurnalistul, subliniind că majoritatea susținătorilor regimului Ceaușescu au înțeles „necesitatea istorică”. Jurnalistul a amintit de un dialog între Mihail Gorbaciov și regele Spaniei, în care cel din urmă remarca similitudinile ieșirii de sub dictatură ale țării sale și ale României, dar și faptul că în cele două state au existat tradiții monarhice. Regele Spaniei insinua astfel că doar monarhia putea să asigure stabilitatea într-o țară latină, a adăugat Emil Hurezeanu. Gorbaciov s-ar fi interesat apoi dacă această acest lucru ar fi realizabil.„Și Gorbaciov s-a interesat și cu prima ocazie i-a spus regelui Juan Carlos: Iliescu n-are nimic împotrivă, cel care se opune este Petre Roman, care ne-a spus că în cazul acesta are loc un război civil. Vă spun episodul ăsta pentru că s-au întâmplat atâtea lucruri de atunci și pentru că monarhia coexistă cu noi, chiar dacă nu stă pe tron”, a menționat Emil Hurezeanu... „Cred că am avut și neșansa ca primii conducători democrați să se bazeze totuși prea mult pe o anumită siguranță pe care probabil le-o dădea restabilirea unei relații cu Moscova, într-un climat de refacere a Europei de Răsărit, dar încă în parametrii fixați sau încă nefixați de Moscova, dar încă dependenți de Moscova”, a punctat el. Emil Hurezeanu a afirmat că „a existat o viziune în capul conducătorilor de atunci, dar au greșit. Puteau să-și revizuiască atitudinea, puteau să-și ceară iertare, puteau să îndrepte lucrurile. Există și asta, să-ți ceri iertare, să-ți pară rău, să explici mai mult, să spui: nu mi-a fost frică de democrație, mi-a fost frică de pericolul anarhiei, care putea să rearunce țara în mâinile unui fost conducător comunist, sau în mâinile unei echipe a fostei Securități, care ar fi fost chiar mai rea decât noi, cei care prin sânge, trecând prin gloanțe și baionete am câștigat Revoluția”. „Toate astea se puteau explica altfel, cu mai multă sinceritate și cu mai multă credință democratică. Le puteam cere acestor conducători toate astea? Le puteau avea atunci? Întrebările rămân deschise”, a conchis Emil Hurezeanu.
Hotnews:
Vine un cercetat penal si cutremura tara cu povesti auzite de la alti penali, de la alti borfasi. Deja multi clatina din cap: lucrurile se leaga. Start in concursul de scenarii, unul mai SF ca altul! Cu totii facem legaturi in capul nostru pana ne incurcam intr-un ghem de istorii fara sens. Intr-un final, nimeni nu mai intelege nimic. Prin pacla deasa asezata peste ochii poporului se deosebeste tot mai greu adevarul de minciuna. La tv lumea palavrageste de dimineata pana seara, spun toti ce le vine la gura, multi vorbesc fara urma de responsabilitate... In mare, ratiunea a invins in aceste zile isterice. Dar pe ingrozitor de multi i-a cuprins frenezia, foamea de fabulatie. N-am citit atatea teorii conspirationiste de la 11 septembrie incoace. Marele pericol vine de la plutoanele de exegeti ai nimicului care vorbesc si scriu neincetat, amestecand de zor informatii cu pareri personale, fapte cu supozitii, certitudini cu speculatii, hranind astfel alte minti infierbantate cu acest ghiveci indigest... In dialogurile din Romania se afirma cu racnete, nu se dezbate nimic. Se pronunta verdicte, nu se nuanteaza. Marile vedete TV tin predici lungi, nu mai au nimic de intreabat. Livreaza raspunsuri, nu le mai cauta. Oamenii stiu, prin urmare nu au nevoie sa afle. Logoreicii patriei nu cauta firul logic sau devarul cand deschid gura. De regula falsifica cu premeditare realitatea pentru a intari alte minciuni. Rareori cineva asculta ce spune celalalt. Lipseste cultura dialogului in spatiul public, nu se respecta minime reguli de conversatie. De aici provine ragetul prelung, harmalaia generala, abordarile emotionale si galagioase.
RFI:
