Premium
Digi24:
Cel puţin 11 milioane de documente aparţinând unei companii offshore din Panama pe nume Mossack Fonseca, cea de-a patra firmă offshore de avocatură din lume, au ajuns în mâinile unui ziar german care a cerut ajutorul jurnaliştilor din Marea Britanie pentru a le analiza.
Documentele dau la iveală o uriaşă schemă de evitare a taxelor folosită la nivel global numită deja „Documentele Panama”.
Potrivit jurnaliştilor de la The Guardian, o parte din documente arată că cel puţin două miliarde de dolari au fost scoase de apropiaţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin din ţară şi plasate în compania offshore din Panama.
Între alţi lideri, apar şi numele fostului premier al Pakistanului Nawaz Sharif, al actualului preşedinte ucrainean Petro Poroşenko, al premierului Islandei, Sigmundur Davio Gunnlaugsson,al unui fiu al fostului preşedinte egiptean Hosni Mubarak, dar şi al unor foşti sau actuali lideri din conducerea Chinei.
De asemenea, șase membri ai Camerei Lorzilor din Marea Britanie și trei foști parlamentari conservatori din Regatul Unit figurează pe această listă.
De asemenea, un membru al Comitetului de Etică al FIFA și-a plasat fondurile în companii offshore.
În total în documente apar numele a peste 140 de politicieni din întreaga lume care şi-au plasat bani în companii offshore.
Documentele scot la lumină o rețea care ar fi spălat două miliarde de dolari, printr-o bancă rusească, și în care ar fi implicați apropiați ai lui Vladimir Putin, relatează BBC.
Operațiunile erau conduse de Bank Rossia, asupra căreia SUA și UE au impus sancțiuni după anexarea Crimeei de către Rusia.
Banii treceau prin companii offshore – două dintre acestea erau deținute oficial de unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Vladimir Putin, violoncelistul Serghei Roldughin. Cei doi se cunosc din adolescență, iar muzicianul este nașul de botez al Mariei, una din fiicele președintelui rus.
Oficial, Roldughin a făcut profit de sute de milioane de dolari din afaceri dubioase, dar documente din cadrul firmelor sale arată: „Compania este un paravan creat în primul rând pentru a proteja identitatea și confidențialitatea adevăratului proprietar al companiei”, potrivit BBC.
Mai mult, potrivit The Guardian, o parte din banii scoși din bănci rusești de stat și ascunși prin firme offshore au ajuns într-o stațiune de schi, unde s-a căsătorit cealaltă fiică a lui Vladimir Putin, Ekaterina.
Numele lui Vladimir Putin nu apare în „Documentele Panama”, dar datele studiate de jurnaliști arată că prieteni ai săi au câștigat milioane de dolari.
Romania Libera:
Cel mai important for al intelectualității românești a fost capturat, în perioada 2006-2012, de o grupare infracțională specializată în devalizarea patrimoniului. Centrul de coagulare al grupării este format în jurul unui milionar aproape ”fără față”. Membrii grupului au derulat relații economice cu oameni din preajma a doi premieri ai României.
Secretarul general al Academiei Române din anii 2006-2014, Ioan Păun Otiman, a înstrăinat, în perioada de boom imobiliar de dinainte de criza economică, părți importante din valorosul patrimoniu imobiliar al instituției pe care a reprezentat-o către diverse persoane aparent străine una de alta. În realitate, respectivele erau membre ale aceleiași grupări.
Astfel, Marina Vivien Slivinschi a cumpărat drepturile litigioase pentru jumătate din Casa Coandă, cu doar 250.000 euro. George Jipa a cumpărat drepturile litigioase asupra a 22 de hectare de teren în orașul Ovidiu, cu deschidere la Lacul Siutghiol și în vecinătatea castrului roman, cu numai 550.000 de euro, adică 2,5 euro pentru un metru pătrat. Tot el a mai achiziționat drepturile litigioase pentru 38 de hectare pe malul mării, în Constanța, cu 950.000 de euro, și 4 hectare în centrul aceluiași oraș, cu 100.000 de euro.
George Jipa nu s-a limitat doar la zona Constanța, acesta a primit în administrare și Sala Dalles, de pe bulevardul principal al Bucureștiului, Magheru, pe o perioadă de până la 25 de ani.
În fine, Marian Romică Buciu a cumpărat dreptul litigios pentru 42,5 ha în spatele Casei Presei Libere din Capitală, cunoscut ca moșia Băneasa-Dămăroaia, la 0,3% din valoarea de piață, respectiv doar 1,5 milioane de euro.
După ce academicianul Ioan Păun Otiman i-a vândut lui Romică Buciu dreptul litigios pentru un teren evaluat, la acea vreme, la aproximativ jumătate de miliard de euro contra sumei de numai 1,5 milioane euro, l-a mandatat pe același personaj ca, împreună cu George Jipa, să facă toate diligențele pe lângă autorități ca să se retrocedeze terenul (...)
Fostul secretar general al Academiei Române a acceptat oferta de 1,5 milioane euro la schimb pentru o proprietate evaluată la jumătate de miliard de euro, dar a și acționat într-un timp-record. Pe 19 decembrie 2007, biroul prezidiului instituției, în frunte cu președintele Ionel Haiduc și cu Ioan Păun Otiman, aprobă ”în mod fortuit ” vânzarea către fiul partenerului lui Omar Hayssam. Ionel Haiduc a declarat acum, pentru România Liberă, că s-a lăsat pe mâna secretarului general în toate afacerile imobiliare, domnia sa fiind “exclusiv o fire academică”.
Pe 1 februarie 2008 se semnează și contractul de cesiune a “dreptului litigios”, urmând apoi semnarea unui contract de mandat prin care Academia Română îi împuternicea pe Marian Romică Buciu, fiul partenerului de afaceri al lui Omar Hayssam, și pe George Jipa să întreprindă toate demersurile necesare pentru retrocedarea în numele instituției a donației de 42,5 hectare.
După cedarea contra unei sume ce reprezintă 0,3% din valoarea reală a dreptului litigios , directorul general al Academiei Române, Cornel Ionescu, s-a pus în slujba fiului administratorului lui Hayssam și a vrut, prin încălcarea legii, să dea o mână de ajutor cumpărătorului dreptului litigios, Romică Buciu, ca să își obțină mai iute imensa avere.
Ziarul Financiar:
Conform celor mai recente date consolidate, la nivelul anului 2014, ponderea companiilor româneşti în totalul businessului din România era de 47%, în timp ce companiile străine ajunseseră la 49%. Diferenţa de 4% aparţine companiilor de stat.
Dintr-o cifră de afaceri totală de 1.088 de miliarde de lei pentru 461.000 de companii cu activitate, 509 miliarde de lei au fost realizate de firmele private româneşti (423.000 de companii), cu 2,4 milioane de salariaţi, iar 536 mld. lei de companiile străine (38.000 de companii), cu 1,18 milioane de angajaţi.
Deşi companiile străine au avut o cifră de afaceri mai mare, rezultatul lor net raportat (profit minus pierderi) a fost de minus 2 miliarde de lei.
De partea cealaltă, companiile româneşti au raportat un rezultat final pozitiv de 14 miliarde de lei (profit de 33 de miliarde de lei, pierderi de 19 miliarde de lei).
Frustrant, nu? Aşa se simt şi antreprenorii români în acest moment. Guvernul României, guvernele nu încurajează deloc capitalul privat românesc, în timp ce firmelor străine li se întinde covorul oriunde merg, începând de la Palatul Victoria până la orice administraţie fiscală.
Guvernul României protejează multinaţionalele prin toate formele, în timp ce antreprenorii şi companiile româneşti sunt „aruncaţi la câini“, cu toate că au responsabilitatea unui număr dublu de angajaţi.
Ajutoarele de stat se duc către multinaţionale (statul subvenţionează crearea de locuri de muncă şi plata unor impozite şi taxe pe forţa de muncă), în timp ce firmele româneşti completează tone de hârtie şi în final li se spune că nu ştiu ce nu au adus.
Şi din acest motiv, la nivelul întregii ţări multinaţionalele au putut să plătească un salariu mediu net (la nivelul 2014) de 1.972 de lei, în timp ce firmele româneşti, de numai 1.034 de lei. Acest lucru face ca angajaţii români să prefere să lucreze în multinaţionale, iar companiile româneşti să fie a treia opţiune, pentru că prima opţiune este să lucrezi în companiile de stat, unde salariul mediu net era în 2014 de 2.294 de lei.
