În interiorul a ceea ce procurorii au numit „Fabrica de moșteniri”, anchetatorii au documentat un caz care arată, aproape didactic, cum un simplu testament poate deveni instrumentul prin care o locuință este „extrasă” din patrimoniul unei persoane vulnerabile.
Rechizitoriul dezvăluie, pas cu pas, anatomia unor spețe concrete, iar una dintre cele mai relevante este cea denumită de anchetatori „testamentul”: un caz-școală despre cum acte decisive au fost construite, validate și „spălate” juridic, cu ajutorul unor persoane influente, pentru ca proprietatea unei persoane vulnerabile să fie scoasă definitiv din circuitul legal al moștenitorilor de drept.
Vezi mai multe: Operațiunea 'Fabrica de moșteniri': Procurorii au prins filonul, iar firele duc la oameni de nivel înalt
Dincolo de notari, executori și apartamente „spălate” juridic, rechizitoriul DIICOT scoate la iveală un episod extrem de grav: exploatarea directă a unei persoane vârstnice, lipsită de apărare, tratată ca un obiect și folosită până la epuizare financiară. Procurorii vorbesc explicit despre „stare de aservire” și „transfer de persoane vulnerabile”, termeni rari și extrem de duri în actele judiciare.
Un bătrân vulnerabil, preluat și mutat într-o zonă izolată
Potrivit rechizitoriului DIICOT, una dintre victimele dosarului era o persoană vârstnică, aflată într-o stare avansată de degradare fizică și psihică, incapabilă să se îngrijească singură. Aceasta a fost preluată și mutată de inculpat într-un imobil din localitatea Oltina, județul Constanța, departe de mediul său obișnuit.
„Persoană vârstnică și vulnerabilă, aflată într-o stare de imposibilitate fizică și psihică de a se îngriji singură”, notează procurorii.
Mutarea nu a fost una întâmplătoare. Ancheta arată că izolarea victimei a fost un prim pas în controlul total asupra vieții sale.
„Inculpatul a recrutat, transportat și adăpostit persoana vătămată într-un imobil aflat în localitatea Oltina”, se arată în rechizitoriu.
„Stare de aservire”: termenul care schimbă natura dosarului
DIICOT folosește una dintre cele mai dure formulări juridice posibile, încadrând faptele în zona traficului de persoane.
„A menținut persoana vătămată într-o stare de aservire, exercitând control asupra vieții și resurselor acesteia”, notează procurorii DIICOT în rechizitoriu.
Această formulare depășește sfera unei simple înșelăciuni sau abuz de încredere și descrie un raport de dominare totală, în care victima nu mai avea control asupra propriei existențe.
Lipsit de hrană, îngrijire și condiții minime de viață
Rechizitoriul descrie condiții incompatibile cu orice formă de îngrijire decentă. Procurorii notează că victima era privată inclusiv de elementele de bază necesare supraviețuirii: „Persoana vătămată a fost privată de hrană suficientă, de îngrijiri medicale adecvate și de condiții elementare de igienă”
Toate acestea, subliniază anchetatorii, deși bătrânul se afla într-o stare care impunea ajutor permanent.
Pensia, veniturile și chiar ajutorul de deces, sub controlul inculpatului
Controlul exercitat nu a fost doar fizic, ci și financiar. DIICOT arată că inculpatul a preluat integral gestionarea banilor victimei: „Inculpatul a controlat pensia persoanei vătămate, precum și alte venituri ale acesteia”
După deces, interesul nu s-a oprit. Procurorii menționează explicit folosirea sumelor acordate de stat - „inclusiv ajutoarele de deces, folosite în interes propriu”
Detaliul care șochează: „transferul” victimei între persoane cercetate
Un element rar întâlnit în dosare de acest tip este menționat explicit de DIICOT: victima nu a fost doar exploatată, ci „predată”: „Una dintre persoanele vătămate a fost preluată de la o altă persoană cercetată”
Anchetatorii explică semnificația acestui fapt într-o formulare extrem de clară: „aspect ce relevă existența unui transfer de persoane vulnerabile între cei implicați”
Această constatare sugerează un mecanism organizat, în care persoanele vulnerabile erau tratate ca bunuri care puteau fi mutate de la un exploatator la altul.
Caz-cheie pentru înțelegerea dosarului
Episodul descris de DIICOT nu este un caz marginal, ci nucleul moral al anchetei. El arată că „Fabrica de moșteniri” nu înseamnă doar acte false, succesiuni trucate sau executări silite, ci exploatarea directă a unor oameni aflați la limita supraviețuirii, până la deces.
Prin acest caz, procurorii conturează imaginea unei rețele care nu doar că lua locuințe, ci își construia profitul pe suferința și vulnerabilitatea extremă a victimelor.
Toți inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o hotărâre definitivă. Dosarul se află pe rolul Curții de Apel Constanța, iar judecata pe fond va stabili responsabilitățile individuale. Rechizitoriul însă conturează deja una dintre cele mai dure radiografii ale exploatării persoanelor vârstnice din ultimii ani.
Comentează