În tot mai multe orașe europene, trecutul industrial nu mai este privit ca o povară, ci ca o resursă. Foste hale, uzine și terenuri abandonate sunt reconvertite în spații publice, parcuri, centre culturale sau huburi creative.
Orașe precum Łódź, Viena sau Bilbao demonstrează că regenerarea urbană nu înseamnă doar demolare și reconstrucție, ci o recuperare mai profundă: a memoriei, a spațiului și a legăturii cu comunitatea.
În fiecare clădire restaurată rămâne o urmă din istoria locului, iar în fiecare piațetă nou creată se regăsește ideea de continuitate. Transformarea aceasta tăcută, dar profundă, funcționează ca o formă de vindecare urbană, prin care orașele își redescoperă identitatea.
Tot mai multe administrații locale din România adoptă acest model, înțelegând că ruina nu trebuie ștearsă, ci rescrisă. De exemplu, în ultimul deceniu, Sectorul 3 a iniţiat transformarea unor zone uitate în spaţii cu potenţial comunitar şi urban.
Una dintre piesele-cheie este Hala Laminor de pe Bd. Basarabia 256 – o hală industrială monument istoric, construită în 1938 în cadrul ansamblului „Malaxa”.
Primăria Sectorului 3 a preluat Hala în 2014, demarând lucrări de restaurare şi adaptare care au vizat păstrarea structurii metalice originale şi introducerea de elemente moderne de eficienţă energetică.
Evidenţiată ca un pol cultural şi de evenimente, Hala Laminor găzduieşte târguri, expoziţii, concerte.
De asemenea, zona de est a Sectorului 3 (bl. Theodor Pallady, etc.) a fost identificată ca având o „mare rezervă de teren neconstruit” şi zone industriale reutilizabile pentru dezvoltare urbană mixtă. Astfel, Sectorul 3 demonstrează că reconversia urbană poate fi mai mult decât infrastructură – poate fi o reconectare între istoricul spaţiului şi viitorul său funcţional.
Comentează