Un volum simpatic a scos Daniel D. Marin în 2014, la editura “Tracus Arte”. În “Poeme cu ochelari” absurdul primeşte o coerenţă a lui, logica ilogicului reuşind emisii poematice în povestioare care provoacă cititorul. Realitatea şuie a poetului e adânc amprentată în primele trei cicluri, “Poeme cu ochelari”, “Doamna-bufniţă” şi “Iepurele de alabastru”, ultimul, “Bicla zburătoare”, făcând o notă distinctă, poeziile fiind de notaţie, în cheie mai realistă.
Pentru introducerea în atmosferă: „Colonelul cu un ochi de sticlă trage de timp./ Timpul se întinde şi se crapă./ Colonelul cască ochiul sănatos şi cu batista/ îşi lustruieşte bine ochiul de sticlă/ în care are perfectă încredere când pleacă în misiune,/ Prin ochiul de sticlă colonelul vede foarte clar crăpătura./ E destul de mare şi deja îi face reproşuri ultragiate./ Colonelul stă pe gânduri: s-o coasă/ cu aţă rezistentă din poliester sau mai bine s-o lipească/ fie cu prenadez, fie cu super glue?/ Dar colonelul se plictiseşte să stea pe gânduri./ Pufneşte, răsuflă nervos şi ochiul de sticlă se abureşte./ Colonelul se agită, dar degeaba: prin ochiul/ aburit de sticlă nu mai vede deloc/ crăpătura care, între timp, s-a făcut cât Marele Canion./ Colonelul se calmează, îşi aprinde pipa/ şi priveşte satisfăcut lumea modernă/ prin ochiul sănatos.(Ochiul de sticlă)”. Cam aşa sunt structurate aproape toate textele, unde apar personaje enigmatice, precum cele numite mai sus în titluri, dar şi un castravete cu ochelari- “iepurele de alabastru călătorea cu autobuzul/ nu se deosebea cu nimic de ceilalţi călători clandestini/ deşi nu vorbea toţi ştiau/ ce ar fi vrut să spună şi îl aprobau(…)”. Din ultimul capitol al cărţii, diferit, reţin- „ Învăţ să fiu un bun cinic./ Mă ajută să trec peste./ Cinismul de împrumut îmi/ vine perfect. În noua mea haină/ defilez calm prin societate./ Cota de popularitate/ îmi creşte invers proporţional/ cu puţina îngăduinţă/ de care dau dovadă. Însă tot/ nu reuşesc să trec peste./ Cu cinismul la vedere, trec/ prin societate ca un superb/ manechin anorexic pe catwalk.(Lecţia de cinism)”
În pofida absenţei metaforelor şi comparaţiilor puternice, cum- necum, lui Daniel D. Marin îi iese scrisul poeziei.
Comentează