Premium
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) anunţa recent cu mare fast implementarea unui nou ghid pentru relaţia cu presa care intereferează cu mediul judiciar şi justiţia. Proiectul prin care s-a decis modificarea vechiului Ghid existent a fost finanţat cu fonduri europene şi este parte a unui program mai amplu.
Cert este că după implementarea noului Ghid Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), instituţie ce a comunicat mereu numele persoanelor urmărite penal şi mai ales trimise în judecată, a dat, marţi, primul comunicat de presă, privind trimiterea în judecată a unei persoane a cărei nume nu a fost menţionat.
Cazul este unul mărunt dar implicaţia neoferirii numelui este una majoră în legătură cu informarea publică.
La acest moment cititorii nu cunosc cine este persoana care a fraudat fonduri europene pe teritoriul României, iar jurnaliştii nu pot urmări traseul dosarului în instanţă pentru aflarea de detalii ulterioare.
Articolul din noul Ghid care face posibilă această situaţie este articolul 28 alineatul 4 şi prevede: "Numele şi prenumele persoanei faţă de care se desfăşoară urmărirea penală, faţă de care au fost dispuse măsuri în cursul cercetării ori urmăririi penale ori faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată pot fi comunicate public numai dacă faptele pentru care este urmărită penal afectează capacitatea de exercitare a funcţiei publice, în acord cu dispoziţiile art. 14 alin. 1 din Legea 544/2001".
Jurnaliştii prezenţi la dezbaterile de consultare pe tema noului ghid au atras atenţia că articolul va limita accesul presei la informaţii, de multe ori numele unei persoane fiind foarte relevant pentru crearea de conexiuni, chiar dacă aceasta nu provine din mediul instituţional public.
CSM a menţinut articolul în ciuda avertizărilor presei dar şi ale oficialilor unora dintre instituţiile ce au participat la seminarii.
Despre problematica acestui articol DNA a atras atenţia de două ori Consiliului Superior al Magistraturii arătând că la nivel global el poate fi unul chiar dăunător.
Într-o notă privind propuneri şi observaţii la proiectul Ghidului de bune practici în sistemului judiciar cu mass-media DNA taxa articolul cu pricina.
"În situaţia în care, art. 28 alin 4, aşa cum este menţionat în proiectul de Ghid supus analizei, ar fi fost deja în vigoare, dispoziţiile articolului menţionat ar fi obligat unitatea de parchet care efectuează ancheta într-un dosar penal de trafic de minori şi viol, cauză aflată în centrul atenţiei publice cu începere din data de 27 iulie 2019 până în prezent, să nu comunice numele şi prenumele inculpatului, deoarece faptele pentru care acesta este urmărit penal NU afectează capacitatea de exercitare a funcţiei publice.
Or, din perspectiva interesului deosebit al opiniei publice suscitat de gravitatea faptelor investigate şi de pericolul social reprezentat de faptele respective, o asemenea abordare a comunicării publice ar fi fost de neconceput. De altfel, unitatea respectivă de parchet a şi considerat, pe bună dreptate, că a comunica numele şi prenumele presupusului autor reprezintă un răspuns adecvat justificat de interesul public major", atrăgea atenţia DNA la momentul dezbaterilor privind Ghidul.
Pentru a exista o minimă formă de limitare Direcţia oferea şi o soluţie, respectiv aceea ca numele unor persoane să fie date publicităţii după dovedirea interesului prin solicitările făcute prin raportare la Legea informaţiilor publice 544 din 2001.
"Numele şi prenumele persoanei faţă de care se desfăşoară urmărirea penală, faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală, au fost dispuse măsuri în cursul cercetării ori urmăririi penale ori faţă de care s-a dispus trimiterea în judecată pot fi comunicate public dacă faptele pentru care este urmărită penal fac obiectul unui interes public materializat prin solicitările formulate în baza Legii 544/2001", sugera la acea vreme DNA forma de compromis a acestui articol.
Astfel, la acest moment opinia publică nu va putea fi informată de către instituţiile din mediul judiciar despre numele unor persoane care comit fapte cu violenţă dar sunt lăsaţi în libertate sau cu măsuri preventive blânde de către instanţe precum potenţiali violatori, pedofili, persoane violente sau chiar presupuşi criminali.
Privit în sens invers, în mod ipotetic, o persoană care a comis o pretinsă faptă violentă dar care a fost lăsată în libertate pe baza unei lipse de probe sau a unei erori de judecată nu fi cunoscută de persoanele care interferează în mediul acesteia.
Surse din instituţie afirmă că Direcţia s-ar fi opus în două rânduri asuprea păstrării articolului 28 alineatul 4 în respectivul format. Astfel, spun sursele citate, în 18 iunie dar şi în 8 august DNA ar fi transmis CSM observaţiile sale pe seama implicaţiilor acestui articol.
Direcţia ar fi atras atenţia că şi articolul 30 din acelaşi Ghid este problematic pentru că face trimitere la acelaşi alineat din articolul 28, astfel că menţine restrâns dreptul la informare.
