Fostul deţinut politic al regimului de la Tiraspol, ex-deputat în Parlamentul R. Moldova, fost membru al membru al Parlamentului României, Ilie Ilaşcu, a murit luni, 17 noiembrie. Ilie Ilașcu avea 73 de ani și locuia la București, notează ZdG.
Ilie Ilașcu s-a născut la 30 iulie 1952, la Taxobeni, acum în Raionul Fălești, R. Moldova. Acesta este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992), înființată în contextul în care, la acel moment, din cei peste 200 mii de locuitori ai Tiraspolului, 35 de mii erau de etnie română, adică circa 17%, și care nu aveau nicio școală, nicio grădiniță în limba română, toate cele 19 unități de învățământ din Tiraspol fiind cu predare în limba rusă.
A fost președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol din anul 1989 până în 1992, an în care organizația a fost lichidată de forțele separatiste transnistrene. Frontul Popular și-a început activitatea în primavara anului 1989, ajungând până la peste 5 000 de membri activi, iar după 1990, odată cu „formarea” așa-zisei „Republici Transnistria”, s-a declanșat o luptă aprigă împotriva organizației.
În anul 1992, Ilașcu a participat la luptele armate de la Nistru, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din R. Moldova. Ilașcu și unitatea sa specială au luptat în spatele frontului și au adus mari pierderi Armatei a 14 a Federației Ruse și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria împotriva moldovenilor.
Între 2 și 4 iunie 1992, Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac și Valeriu Garbuz au fost arestați la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei URSS, fiind acuzați de autoritățile transnistrene de crime de război și acțiuni de terorism.
Ilie Ilașcu este singurul care a fost condamnat la moarte, dar este și singurul care a ajuns, fiind în detenție, membru al Parlamentului de la Chișinău (în perioadele 1994-1998 și 1998-2000), apoi membru al Parlamentului României, apoi membru al delegației parlamentare a României la Consiliul Europei. Fiind parlamentar european încarcerat ilegal la Tiraspol, problema lui Ilie Ilașcu și a Grupului său a fost discutată la cele mai înalte tribune europene și după 9 ani de detenție a fost eliberat. Ilie Ilașcu s-a stabilit ulterior la București, a fost pentru o perioadă senator român, după care s-a retras din viața publică, ducând un trai modest.
Ilie Ilașcu, în anul 2001, a fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național „Steaua României”. La 2 august 2010 membrii „Grupului Ilașcu” au fost decorați de președintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, cu „Ordinul Republicii”.
Războiul din Transnistria
Războiul din Transnistria, oficial Războiul pentru apărarea integrității și suveranității Republicii Moldova, denumit uneori și Războiul ruso-moldovenesc, a fost un conflict militar, iar actualmente este un conflict politic între Republica Moldova și autoproclamata „Republica Moldovenească Nistreană” cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Râbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina aflat pe malul drept al aceluiași râu.
Conflictul militar a durat de la 2 martie până la 21 iulie 1992. Conflictul politic a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței așa-zisei „Republica Moldovenească Nistreană”, fază latentă a acestuia desfășurându-se până în prezent.
În ultima parte a anilor '80, peisajul politic al URSS era în plină schimbare datorită politicii de perestroika întreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politică la nivel regional. Democratizarea incompletă a permis naționalismului exclusivist să devină cea mai dinamică doctrină politică. Unele minorități naționale s-au opus schimbărilor de clasă politică din Republica Moldova, clasă dominată în perioada sovietică de etnicii ruși. Oficializarea limbii majorității și introducerea obligativității alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de alte limbi decât cea română.
Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoasă și a fost, probabil, intenționat politizată. Neconcordanța cu noua politică s-a manifestat într-un mod mai vizibil în Transnistria, regiune în care etnicii slavi (ruși sau ucraineni) erau majoritari în zonele urbane. Protestele față de guvernul republican erau mai puternice aici. La recensământul din 1989, în Transnistria locuiau 40,0% români, 28,3% ucraineni, 25,4% ruși și 1,9% bulgari.
La sfârșitul anilor '80, pe fondul mișcării de eliberare națională, Veaceslav Pșenicinikov, secretarul II al CC al PCM, a ținut mai multe discursuri provocatoare în stânga Nistrului, fiind astfel unul dintre instigatorii conflictului transnistrean.
Comentează