Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Coridorul pe care avansa profesorul de literatură universală, domnul Alexandru Moldovanu, era cufundat în tăcere, elevii mutând gălăgia infernală din hol în clase. Își auzea proprii pași și propria răsuflare. A deschis ușa și le-a spus bună ziua, dar nu i-a răspuns nimeni. De la catedră i-a salutat din nou. I-a răspuns doar Iulia.
A îmbrățișat cu privirea clasa. Gheorghe dormea cu capul pe bancă, Gheorghe călărea un scaun prin sală, Marius trăncănea la mobil, întors cu spatele la el, Adrian viziona un film la telefon, Vlad îi spunea te miri ce lui Alex, iar Leo încerca să-i tragă clopotele Cristinei.
Profesorul strigă catalogul. Ușor iritați, elevii se ridicau pe rând în picioare, confirmau că sunt prezenți și-și reluau activitățile anterioare. Tema lecției de azi era expresionismul și războiul. Profesorul începu să le citească poemul lui Gottfried Benn, Tinerețe frumoasă:
„Gura unei fete care a zăcut mult în stuf,
arăta atât de mâncată.
Când i-au deschis pieptul, esofagul era tare găunos.
În cele din urmă, într-un umbrar, sub diafragmă
s-a găsit un cuib de tineri șobolani.
O surioară zăcea moartă.
Ceilalți trăiau din ficat și rinichi,
beau sânge rece și avuseseră parte
aici, de o tinerețe frumoasă.
Și frumos și brusc și ceasul lor bătu:
fură zvârliți, cu toții în apă.
O, cum le chițăiau boticurile!”
Îl asculta doar Iulia. Doar ea îl privea cu ochii ei mari și-și nota fiecare vers din poemul lui Benn, pe când toți ceilalți îi sabotau lecția, iar Alex începu să vorbească peste el, rostind cuvinte sau propoziții fără sens, înălțând un zid sonor între el și restul clasei, în așa fel încât nimeni să n-audă versurile lui Benn, care se întorceau îndărăt la el ca niște mingi de foc. Iulia începu să plângă.
-Dăm lucrare de control, îi anunță intempestiv profesorul și ieși în mijlocul clasei cu un teanc cu foi albe în mână, din care înmâna fiecărui elev câte o coală. Vă invit să analizați poezia pe care tocmai v-am citit-o. Cine refuză să scrie, îi pun doi în catalog.
Iulia își șterse lacrimile de pe obraji și-l privi cu admirație. Alex însă umbla după el și aduna foile de pe bănci, aruncându-le pe rând în coșul de gunoi.
- Nimeni n-o să scrie nimic, tună el, și-i întoarse spatele profesorului. Ia auzi la el, lucrare de control, nici un fel de lucrare de control, frate. Nimeni n-o să scrie nimic.
- Vă previn, cine nu scrie, vă pun doi. E o poezie admirabilă. Se cheamă TINEREȚE FRUMOASĂ. Vreți să v-o mai citesc o dată?
- Nu, zbieră Alex și-i smulse catalogul din mâini. I-l transmise lui Vlad, iar Vlad lui Leo, care se așeză cu fundul pe el.
- Nimeni nu o să scrie nimic, mugi Alex.
- Atunci eu o să merg să-l chem pe domn director.
- Du-te, rânji Alex.
Profesorul se îndreptă spre ușă, dar înaintea lui ajunse Alex, răsuci cheia în broască, după care o băgă în buzunar. Gheorghe continua să doarmă cu capul pe masă, Adrian să se uite la film, iar Marius să trăncănească la mobil.
Alex îi puse palmele în piept și-l îmbrânci în fața clasei. Profesorul se clătină, dar reuși să-și păstreze echilibrul. Leo și Vlad s-au ridicat din bănci și s-au repezit la el, îmbrâncindu-l de la unul la altul.
-O să fiți exmatriculați pentru asta, îi preveni profesorul.
- Și cine o să știe? ricană Alex.
- Totul se filmează, îi atenționă domnul Moldovanu.
- Ești sigur?
Profesorul își înălță ochii spre ungherul unde era instalată camera de supraveghere și văzu că aceasta era acoperită cu o cârpă. Alex își scoase sacoul și cămașa și înaintă spre el cu bustul gol. Iulia se băgă între ei.
-Nu vă atingeți de domn profesor.
Alex o apucă de mijloc și o aruncă într-o parte și fata, în cădere, se izbi cu capul de cantul scaunului. Leo îl pocni cu laba mâinii pe profesor în față, umplându-l de sânge. Se murdări de sânge și foile cărții lui Benn, în care se găsea poemul acestuia TINEREȚE FRUMOASĂ, pe care profesorul li-l citise la începutul orei. Alex își făcu vânt și-i trase un pumn la linguriță. Profesorul se încovrigă și se răsturnă alături de Iulia.
Vlad, Leo, Alex se repezeau pe rând la el sau uneori toți deodată și îl loveau cu picioarele în ceafă, în spate, în fund sau în burtă în timp ce Gheorghe continua să doarmă cu capul pe masă, Adrian să se uite la film, iar Marius să trăncănească la mobil.
Te miri cum, Iulia ieși de sub banca în care zăcuse până atunci și se repezi la Alex, înfigându-și dinții în brațul lui, încât acesta începu să urle de durere. Ceilalți băieți l-au lăsat pe profesor și au înconjurat-o pe fată, implorând-o să-l lase în pace pe Alex.
A sunat la recreație și fata își descleștă dinți din carnea lui. Se apropie de fereastră și-și deșertă gura plină de sânge într-un ghiveci. Leo îl ajută pe Alex să se ridice. Se ridică de la podea și profesorul Moldovanu, scuturându-și și îndreptându-și hainele. Vlad îl scutură de umăr pe Gheorghe, care se trezi și se porni spre ieșire. Adrian își puse pe pauză filmul la care se uita și se îndreptă și el spre ușă, alături de Vlad, care continua să trăncănească la mobil. Din buzunarul lui Alex, Leo îi scoase cheia și descuie ușa. Rând pe rând, băieții părăseay încăperea. Alex ieși privindu-și îngrijorat mâna care începu să i se umfle și să i se înnegrească. Ultima ieși Iulia, cu capul în pământ.
Sala aia cu scaune răsturnate și cu pete de sânge pe podea sau pe bănci deveni pustie. Domnul Moldovanu luă cartea lui Benn în mână și văzu că pagina pe care se afla TINEREȚE FRUMOASĂ era pătată de sânge. O închise și o băgă în servietă, de unde scoase o altă carte, o carte de Euripide. Următoarea oră trebuia să predea tragedia greacă. Cartea lui Euripide era într-o stare perfectă.
Domnul Moldovanu ridică scaunele răsturnate și curăță podeaua de sânge, cu cârpa aia cu care te miri cine acoperise camera de supraveghere. N-a pus bine pe scaun geanta, căzu și din ea zbură cartea aia a lui Benn, care se deschise exact la pagina, unde se afla poezia Tinerețe frumoasă.
Nota AUTORULUI: Acest text este o proză și trebuie citit în această cheie.
