Premium
Dumitru Crudu este un poet și dramaturg de limbă română din Republica Moldova. Este câștigător al Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului”, organizat de Uniunea Teatrală din România (UNITER) și de Fundația Principesa Margareta a României, ediția 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cât și al ASPRO.
Nu, n-am putut să vin în ziua aia când ați înmormântat-o pe mama. Da, da, mi-am cumpărat bilet, bilet la avion, la cursa Milano-Chișinău care ar fi trebuit să decoleze la ora două ziua, vă imaginați la ora aceea încă se mai vindeau bilete?, dar când mă pregăteam să ies din casă, i s-a făcut rău signorei Eliza, se aplecase să-și încalțe papucii și când s-a ridicat, a amețit, a amețit atât de tare că a căzut și eu am târât-o cu chiu-cu vai în pat și am urcat-o pe saltea, dar cum să mă duc când ea se făcuse galbenă la față ca șofranul, însă de dus trebuia să mă duc că în ziua aia voi o înmormântați pe scumpa mea mamă, în grija căreia v-am și lăsat acum patru ani de zile.
Nu mai știam ce să fac. Cum să mă duc și s-o las în starea aia, singură acasă? Am sunat-o pe Lucreția, pe fiica ei, care se afla în acele zile în America și i-am spus că mi-a murit mama în grija căreia v-am lăsat pe voi, care ați rămas singuri și i-am spus că ar trebui să mă întorc acasă, dar ea m-a rugat să nu mă duc nicăieri și să rămân cu mama ei, căci ea nu se poate întoarce din America decât peste o jumătate de an când i se va încheia bursa și, în definitiv, oare nu pentru asta te plătesc ca să ai grijă de mama mea și dacă tu ai să pleci, ea cu cine o să rămână, te-ai gândit la asta măcar pentru o clipă? mi-a strigat ea la telefon și eu am rămas.
Știam că voi mă așteptați la aeroport disperați și neputincioși. I-am spus despre asta Lucreției, i-am zis că mama mi-a murit și că voi ați rămas ai nimănui și eu sunt obligată să mă întorc la voi, orice ar fi, ca să vă alin suferințele și să duc în altă parte, nu știu la cine, poate, la sora mea Tania, numai să nu vă las singuri în casa aia enormă, cu două etaje. N-o să lipsesc mult, i-am zis Lucreției, doar cel mult două zile, până o înmormântez pe mama și vă duc pe voi la sora mea, Tania, din Chișinău. Dar Lucreția mi-a zis, că, dacă între timp, cât eu voi lipsi, îi moare mama, cine va fi vinovat de asta? Oare tu nu știi că pe mama nu o pot lăsa nici pentru o secundă singură, nu știi? Știu, cum să nu știu, i-am răspuns eu și am început a boci. Bocea și ea, acolo, departe, peste ocean, într-o cameră de cămin din Chicago. Să știi că, dacă pleci acum și o lași pe mama singură, eu nu o să te mai primesc înapoi, ci o să caut o altă badantă. Vrei să caut o altă badantă? m-a întrebat ea. Nu, nu vreau, am asigurat-o eu, căci nu voiam să-mi pierd locul acela de muncă și am rămas. Am rămas să am grijă de signora Eliza, care zăcea galbenă la față ca șofranul, pe patul ei imens, în care altădată dormea împreună cu soțul ei, care s-a prăpădit acum un an, și ea de atunci abia de mai răsufla.
E foarte greu să-ți găsești un loc de muncă în Italia bine plătit și unde să nu te umilească nimeni.
Până să vin încoace, îngrijeam un bătrân la Veneția și acela era țăcănit rău și arunca în mine cu linguri, furculițe, căni, farfurii, scrumiere sau ceainice și nu tot timpul reușeam să mă feresc într-o parte și uneori câteun obiect de acesta unghiular mă nimerea în plină figură, dar eu i le treceam pe toate cu vederea doar ca să nu mă dea afară și să-mi pot ridica salariul la fiecare sfârșit de lună.
Nu-l dădeam la poliție și nu am fugit de acolo, căci în altă parte unde mi-aș fi putut găsi un alt job la fel de bine plătit? Unde? Nu aveam unde și stăteam la el cu cucuie în cap și cu ochii vineți. Rămâneam la el doar de aceea ca să pot câștiga acești bani și să vi-i trimit vouă acasă pentru a vă cumpăra ghiozdane, caiete, cărți, manuale, adidași, blugi, rochii, biciclete, telefoane, trotinete, computer, mingi, sau pentru a instala calorifere în casă și a repara acoperișul.
Odată însă signor Alberto a ieșit din casă cu o tigaie în mână , cu care l-a izbit în cap pe un trecător de pe stradă, drept pentru care a fost băgat la nebuni, iar eu am rămas din nou șomeră și foarte mult timp nu mi-am putut găsi nimic de lucru și am acumulat la datorii ca oaia la râie.
De care, în sfârșit, luna asta am scăpat cu totul.
Nici signora Eliza nu e un bibelou, dar măcar nu aruncă cu nimic în mine. În schimb, noaptea nu poate dormi și mă trezește pe mică pe ceas ca să-i dau fie un pahar cu apă, fie s-o duc la toaletă, fie s-o scarpin, fie să-i aprind o țigară sau să mă duc și să văd cine umblă în camera vecină, iar când eu mă revolt că sunt și eu om și vreau să dorm un pic, atunci ea îmi strigă, dar pentru ce te plătesc, oare nu pentru a avea grijă de mine și oare nu pentru a face tot ce-ți cer eu? Oare nu pentru asta?
A doua zi, eu sunt tululuită de cap și nu-mi pot găsi nicăieri locul. Dar, în schimb, am un job jinduit de atâtea femei de la noi, care, e adevărat, nu e la fel de bine plătit ca cel de la signor Alberto, dar, oricum, aici câștig într-o lună cât aș fi câștigat într-un an dacă aș fi rămas la Ungheni și aș fi lucrat în continuare la fabrica de huse. Nu mă mir că mă invidiază toate vecinele mele din Flutură.
Totuși, acasă, Lucreția nu m-a lăsat să mă duc și eu știu că voi m-ați așteptat la aeroport, cu ochii în lacrimi. Credeți că eu nu am plâns că nu am putut veni la înmormântarea mamei mele, bunica voastră, pe care și eu am iubit-o la fel de mult ca și voi. Am iubit-o la nebunie și nu o să mă pot obișnui niciodată că nu mai e. Am iubit-o la nebunie și nu o să-mi pot ierta nicicând că am lipsit de la înmormântarea ei.
Voi m-ați așteptat zadarnic la aeroport. Dar în timp ce voi mă așteptați, eu o stropeam cu apă pe față pe signora Eliza care leșinase când ieșea din toaletă, încercând s-o aduc în simțiri. De aceea, nici nu vă puteam răspunde la telefon. Cum s-o las pe ea să zacă fără cunoștință pe podea și eu să vă răspunde vouă la telefon. Fiica ei m-ar fi măturat imediat de acolo, dacă ar fi aflat. Dar nici eu nu mi-aș fi putut ierta asta. Chiar și dacă nu sunt medic, dar trebuia s-o ajut. Trebuia să încerc să fac ceva ca să-i salvez viața. De aceea, nu v-am răspuns și am chemat salvarea. V-am răspuns însă după ce medicii au trezit-o la viață cu câteva injecții și ea a adormit.
Doar atunci când ea doarme eu pot să vorbesc cu voi la telefon. În rest, nu mă lasă. Se supără când vorbesc cu voi în română. I se pare că uneltesc contra ei. Dar cum să vorbesc cu voi în italiană când voi nu știți această limbă?
Ea încă mai dormea când eu am telefonat-o pe draga mea soră, pe mătușa voastră Tania, și i-am povestit de ce nu am putut ajunge acasă și am rugat-o să vă ia la voi, pentru o vreme, până mai sclipesc eu niște bănișori ca să vă cumpăr cizme îmblănite, căciuli, paltoane, geci și mănuși, ca să nu vă prindă iarna dezbrăcați și pe urmă o să mă întorc și eu la voi.
Acum voi stați la sora mea Tatiana, la mătușa voastră, care știu că e foarte zgârcită și foarte rea.
Mi-ați povestit că, în ultima vreme, a început să se întoarcă beată acasă și că vă face din nimica toată scandal.
Mai răbdați un pic, și, în curând, eu o să mă întorc la voi și o să vă iau de la mătușa Tatiana.
Cum a adormit signora Eliza, eu am telefonat-o și i-am făcut morală. Ea m-a încredințat că n-o să mai bea, că nu o să mai aducă bărbați acasă și n-o să mai facă chefuri de față cu voi, dar știu că nu s-a ținut de cuvânt.
De când v-a luat la ea, nu mai lucrează nicăieri și trăiește doar din banii pe care eu vi-i trimit din Italia. Dar iată pe ce-mi cheltuiește ea banii mei pe care eu îi fac atât de greu îngrijind o bătrână atât de arțăgoasă ca signora Eliza care nu mă lasă niciodată să-mi împlinesc somnul.
Tatăl vostru, acum o să vă spun asta, m-a înlocuit cu o altă femeie, cu una Tamara, pe care voi n-o știți. Oficial, încă nu am divorțat, dar deja nu ne mai leagă nimic. Pe el nu-l interesează soarta voastră, vă spun drept. Decât să-i trimită bani mătușii, fără să se întrebe, însă, dar ce face ea cu banii ăștia: poate, în loc să vă cumpere vouă de mâncare, ea își cumpără din ei țigări, băutură, sau își aduce bărbați acasă?
Cel mai rău îmi pare că am băgat atâția bani în casa noastră cu două etaje din Flutura și acum în ea nu mai trăiește nimeni. Am renovat-o îngrijind bătrâni nebuni în Italia și acum e pustie.
Azi mi-ați spus că mătușa voastră s-a îmbătat și s-a bătut cu o vecină și a luat-o poliția, și voi iar ați rămas singuri și v-ați întors în casa noastră pustie.
Azi am telefonat-o din nou pe Lucreția, în America, și i-am povestit ce vi s-a întâmplat și i-am zis că vreau să mă întorc acasă și să caute o badantă în locul meu ca să aibă grijă de mama ei. Mi-a zis că mă lasă să plec, dar m-a rugat să mai rămân un pic până când ea va găsi o altă îngrijitoare. Deci mai rămân pic. Nu mult, până va găsi o altă femeie ca s-o îngrijească pe mama ei care nu se mai dă jos din pat. Căci, n-o pot lăsa singură fiind în starea asta. Dar voi, voi, să mă sunați zilnic oricând veți avea nevoie de ceva sau când vi se va face frică noaptea. Eu o să vă învăț să vă faceți singuri de mâncare. Iar noaptea, da, noaptea, dormiți cu lumina aprinsă!
