Premium
Mai sunt câteva luni până la alegerile locale și rezultatele, pe ansamblu, n-au fost niciodată mai previzibile. Ele sunt previzibile dintr-un motiv simplu: depind în mare măsură de aranjamentele instituționale electorale și nu de schimbări de profunzime ale scenei politice, inclusiv figurile care o populează. Iată care sunt cele cinci aranjamente instituționale esențiale pentru alegerile locale din acest an:
- alegerea primarilor într-un tur
- alegerea președinților de CJ prin votul consilierilor
- liberalizarea parțială a pieței politice
- criteriile de integritate asumate de partidele mari
- limitarea cheltuielilor cu campania electorală
Alegerea primarilor într-un tur va conduce la realegerea a 80% dintre actualii edili, conform estimărilor unor organizații neguvernamentale. Simularea e făcută folosind experiența anterioară, cea din 2012, când pentru prima oară primarii n-au mai fost aleși în două tururi.
Aici merită făcută o mențiune. Mulți primari de reședință de județ au fost scoși deja din joc de DNA. Avem exemple precum Constanța, Brăila, Sectorul 5, Sectorul 1, Sectorul 4, Municipiul București, Ploiești, Pitești, Iași, Bacău, Târgu Mureș. Partidele mari, PSD și PNL, vor aplica criteriile de integritate și, în cele mai multe cazuri, nu vom mai vedea aceleași figuri cu care reușisem să ne obișnuim de mai bine de un deceniu.
Dar acesta nu e singurul efect al aplicării criteriilor de integritate. Cei scoși pe dinafară de propria situație juridică nu vor renunța probabil la prezența pe prima scenă în localitățile lor. Nefiind lăsați să candideze de partidele din care fac astăzi parte, e de așteptat să-și încerce șansele pe cont propriu. De fapt, strategiile lor de a-și menține influența politică pe plan local variază în funcție de context. Unii vor cădea la înțelegere cu filialele locale pentru a-și desemna singuri succesorii (cum e cazul Mazăre-Făgădău). Alții vor merge independent (cazul Florea de la Târgu Mureș, cu o candidatură încă incertă din partea PNL), iar alții ar putea prefera să-și facă propriile vehicule, la nivel local, cu ajutorul cărora, chiar dacă nu vor câștiga, vor plasa un număr de consilieri în viitorul for legislativ municipal (Vanghelie, Pendiuc).
Cei mai mulți primari de muncipii retrași pe motive de integritate sunt de la PSD. Ceea ce înseamnă că ”nedreptățiții” care vor candida separat de partidul de origine vor rupe voturi din zona social-democraților.
Deși PSD încearcă să adune tot ce se profilează mai periculos pe partea stângă, adică UNPR și ALDE, în jurul acelorași candidaturi, nu e sigur că o asemenea coalizare se va petrece în alte locuri decât în reședințele de județ, acolo unde social-democrații vor să profite de scrutinul într-un singur tur. Asta înseamnă că, în alte părți, UNPR și ALDE vor juca și ele rolul de ”mâncători” de voturi de stânga.
Liberalizarea pieței politice (adică posibilitatea de a înființa mult mai ușor unor partid politic) va avea de departe un efect de fragmentare mai puternic în zona de dreapta a spectrului politic. Au apărut deja o mulțime de inițiative individuale, în special în marile orașe, acolo unde trebuie să ne așteptăm la un număr mare de candidaturi. Aceste inițiative vin mai ales din zona activă a societății (antreprenori, organizații civice, intelectualitate), cea care se identifică mai mult cu bazinul de centru-dreapta. Din acest punct de vedere, PNL va scoate mult mai puțin decât scontează în acest moment conform sondajelor, care nu pot surprinde toate aceste ”insule” care se formează în electoratul de centru-dreapta.
Pe partea dreaptă mai avem M10, MP și USB (doar în București), partide care se identifică cu un lider mai cunoscut și care au șansele cele mai mari să obțină un scor agregat bun la nivel național (între 5 și 10%).
Rezultă, deci, că, la nivelul voturilor obținute și scorurilor finale, vom avea o fragmentare pe care n-am mai cunoscut-o în ultimii 25 de ani. La nivel național PSD abia dacă va depăși 30%, iar PNL ar trebui să fie fericit cu un scor de 25%. Restul voturilor se vor împrăștia atât la nivelul unor localități, absorbite de partide ”ad-hoc”, fie la nivel național prin partidele mici dar semnificative: UDMR, PCM, M10, MP, USB, ALDE, UNPR.
După vot urmează situația cea mai grea. În anii trecuți, partidele politice puteau amâna constituirea unor majorități în consiliile județene chiar până după alegerile parlamentare, deoarece șefii de CJ se alegeau prin vot direct și puteau funcționa cîteva luni cu majorități instabile, de conjunctură. Alegerea președinților de CJ de către consilieri împinge partidele spre alianțe imediat după anunțarea rezultatelor alegerilor locale, ceea ce, așa cum vom vedea, creează probleme serioase în perspectiva parlamentarelor.
E clar că PSD și PNL sunt cele care vor da tonul în constituirea majorităților pentru CJ. Aici trebuie avute în vedere câteva tendințe naturale care vor influența negocierile: partidul care va câștiga primăria municipiilor reședință de județ va avea ”prima mâna” în constituirea majorităților la CJ (pentru că au ce oferi celorlalți actori), partidele mari, PSD și PNL, vor evita alianțele cu partidele nou înființate sau care se profilează anti-sistem, iar, acolo unde nu pot evita partidele mici, vor prefera mari coaliții (adică să se combine împreună).
Depresia de după locale va veni în special în zona partidelor de dreapta și a electoratului protestatar mai vizibil și activ astăzi în mediile de socializare. Harta demnităților locale obținute se va colora intens în roșu și galben, cu câteva insule de verde. Motivele depresiei vor fi multiple:
- partidele mari (PSD și PNL) vor monopoliza mare parte din administrația locală
- partidele mari (PSD și PNL) vor prefera să se alieze în consiliile județene și locale pentru a evita ”noii jucători”, mult mai puțin rezonabili în acceptarea regulilor nescrise ale împărțirii puterii.
- partidele mari vor folosi la maximum pârghiile în secțiile de votare și trucurile finanțării oculte a campaniilor pentru a arunca în margine micii jucători.
Estimarea noastră este că acuzațiile de fraudă și lipsă de fair-play vor curge după închiderea urnelor și, combinat cu frustrarea scorurilor mici obținute de noii jucători, vor alimenta un potențial masiv de protest. Guvernul tehnocrat, responsabil pentru organizarea alegerilor, va suferi o pierdere considerabilă de imagine.
Paradoxal, protestul și marea depresie nu se vor putea coagula imediat, pentru că urmează perioada concediilor de vară, dar ele vor izbucni probabil în septembrie-octombrie. Tot atunci vom vedea și tentative de regrupare a forțelor în zona ”năpăstuiților destinului”. Practic, prin alegerea indirectă a președinților de CJ , partidele mari nu vor ma putea disimula prietenia și interesele comune, care, de altfel, le vor împinge spre marea coaliție la guvernare după 2017 (visul lui Iohannis). Împotriva unui asemenea scenariu se va revolta o bună parte din electoratul activ, trezit în ultimii ani din letargie. Partidele mici precum M10, MP, USB vor fi presate să se strângă într-o mare alianță.
Liberalii vor avea o situație specială în tot acest peisaj deprimant, pe cale să dea în clocot. În primul rând, chiar dacă vor reuși să echilibreze jocul prin câștigarea unor primării de municipiu, scorul obținut (cu 2 în față) la nivel național va declanșa tot felul de revolte în interior și în exterior. Obligați să facă alianțe cu PSD în multe județe și municipii, liberalii vor produce multă dezamăgire în rândul propriillor electori.
În cazul în care frustrarea de după localele se va manifesta mai activ în toamnă și partidele mici vor da semnele unei coalizări, atât PNL, cât și PSD vor avea avea probleme majore la alegerile parlamentare. Președintele Iohannis va avea, de asemenea, dificultăți uriașe, după alegeri, să construiască o mare coaliție, în condițiile unor alegeri legislative marcate de asemenea turbulențe.
Sursa foto: Edward Honaker
