E vina poporului?

Există un trend antiliberal în Europa și America, ni se spune. Țară după țară cade sub asaltul vertiginos al forțelor populiste. Parțial; este adevărat. Dar la fel de devărat este și că forțele politice clasice duc, uneori, o luptă de toată jena.

Să pornim de la Brexit. Referendumul prin care britanicii au votat să se simtă bine în ciuda avertismentelor experților. Două lucruri trebuie să le amintim,. Unul este că anti-europenismul nu a fost inventat în lunile imediat precedente Brexitului. Anti-europenismul a fost o constantă a guvernelor britanice conservatoare, Mereu ele au căutat să arate că negociază ferm. De fiecare dată au văzut legătura cu Europa ca o tranzacție comercială care trebuie să aducă beneficii imediate. Surpriză, britanicii au ajuns la un moment dat la concluzia ca nu rentează. Surpriza, au ajuns la concluzia ca pot re-negocia la infinit.

Sa trecem oceanul în America. Trump a fost votat, într-o măsură importanta, de oameni al căror loc de munca și/sau mod de trai este amenințat de mecanizare. A mers vreun democrat sa le explice asta? Nu, s-au lăudat virtuțile lor muncitorești și calitatea (mai degrabă imaginara) a mașinilor americane.

Lui Trump i-a fost opusă Hillary Clinton care nu avea nimic sau foarte puțin de oferit acestor categorii. Nici prea multă empatie, nici măsuri specifice nici identificare culturală. Establishmentul democrat nu a căutat să îl contracareze pe Trump. A vrut, mai degrabă, să se folosească de el pentru a o propune candidată pe una de-a lor. Foarte competentă în materie adminstrativă dar irelevantă pentru jumătate din America.

Ca să stăm mai aproape de casă, hai să vorbim puțin de Maia Sandu. Ea a candidat separat de aliatul său Andrei Năstase până la mijlocul campaniei electorale din turul , când cele două candidaturi s-au unificat. De ce ar avea cineva încredere în cei doi că vor putea coordona o țară când abia se pot coordona între ei?

Problema politicienilor străini aflați de partea binelui este că se așteaptă ca poporul să îi salveze de propriile limite și propriile greșeli. În numele răului celui mai mic, desigur.

Problema noastră, a celor care suntem în România, este că și politicienii noștri sunt cam la fel. PNL și USR vă cer să îi vota pentru că, dincolo de orice defecte, măcar nu sunt PSD. Iar PSD și ALDE vă cer să îi votați pentru că, d9ncolo de orice defecte, măcar nu sunt oamenii lui Soros.

În contextul acesta, România este coaptă pentru un curent populist care să vină să ofere ce ceva pozitiv (deși utopic). Singura mea speranță ține de faptul că o asemenea mișcare nu este închegată și nu are cum să puncteze la aceste alegeri.