Victor Ponta si-a publicat programul de candidat la presedintie, o buna ilustrare a dublului discurs care l-a consacrat in functia de premier. Ambitiile de presedinte sunt maximale, cauta sa menajeze toate sensibilitatile politice de drapta, de stanga, ecologiste, pe sustinatorii statului de drept, pe nationalisti dar si pe pro-occidentali, insa din prima lectura sare in ochi prapastia dintre vorbe si fapte.
Evenimentul Zilei:
Traian Băsescu a impus în spaţiul politic românesc un gen de politician la mare vogă în lumea de azi: Politicianul care e şi el om, politicianul care evidenţiază trăsături de om simplu. Printre notele acestui model de politician se numără şi două care-l definesc pe Traian Băsescu: 1) Cultivarea vieţii normale de om simplu, a omului politic. Traian Băsescu merge la un pahar la Cireşica, dansează cu nevasta, îşi ţine-n braţe nepoţica, împinge căruciorul la supermarket. 2) Firescul din intervenţiile publice, din discursuri şi interviuri. Traian Băsescu e unul dintre puţinii politicieni care, întrebat de mine, în direct, ce mai face fiica sa, Eba, n-a răspuns trîntindu-mi un discurs despre politica partidului, ci a zis, niţel duios, niţel amar: „Se zbate şi ea, dar vedeţi şi dvs. ce-i iese!” Nu numai politicienii occidentali corespund acestui model, dar şi politicienii ruşi. Tehnologii politici de la Moscova se dau peste cap pentru a oferi foştilor mujici imaginea uni Vladimir Putin om ca toţi oamenii şi om între oameni... Pe acest fond, Klaus Iohannis a picat ca un bolovan în geam. Din motive care-mi scapă,
echipa de campanie a adoptat strategia Icoanei scoase la vedere. Klaus Iohannis e plimbat prin ţară şi pe la televiziuni ca o Icoană scoasă din biserică şi purtată pe stradă pentru a alunga seceta. Intervenţiile sale, cînd nu s-au rezumat la mormăieli, s-au dedat din plin la clişee politicianiste... Nu ştiu cine l-a învăţat că, indiferent ce va fi întrebat, în loc să fie om, trebuie să fie politician.
Ziarul Financiar:
Puse în mişcare de incertitudinile economice din Europa şi de preţurile mari ale energiei de acasă, companiile germane s-au angajat într-o campanie de achiziţii în SUA fără precedent în ultimii 20 de ani. UE a pierdut astfel doar în ultimul an aproape 70 de miliarde de dolari, bani reprezentând valoarea deal-urilor germane de achiziţii de active americane, în timpuri în care guvernele europene se chinuie să atragă investiţii pentru a revitaliza economiile anemice. Prin această frenezie companiile germane clădesc un cap de pod solid în businessul american în contextul în care Bruxellesul şi Washingtonul negociază acordul privind Parteneriatul Transatlantic de Comerţ şi Investiţii, un tratat care ar liberaliza comerţul între SUA şi UE, cele mai mari economii din lume. Companiile americane au în faţa celor europene un avantaj enorm la capitolul competitivitate mulţumită preţurilor mici ale energiei în SUA. Revoluţia gazelor de şist face ca preţurile electricităţii americane să fie de la jumătate faţă de cele din Europa. În schimb, costurile cu energia din Germania sunt printre cele mai mari din lumea dezvoltată din cauza programului guvernamental de orientare a ţării spre energie regenerabilă. Achiziţiile vin, de asemenea, în condiţiile în care sancţiunile occidentale impuse Rusiei împiedică grupurile europene să vândă tehnologie pe piaţa rusească.
Comentează