Premium
Elveţianul Richard Ernst, considerat inventatorul imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleară (IRM) şi laureat al premiului Nobel pentru chimie în anul 1991, a murit la vârsta de 87 de ani, a anunţat marţi Universitatea Tehnică Federală (ETH) din Zurich, citată de AFP.
Profesorul Ernst a murit vineri în Winterthour, oraşul lui natal din cantonul Zurich, în care s-a născut pe 14 august 1933.
Fost profesor la prestigioasa ETH din Zurich, Richard Ernst trăia de la începutul anului trecut într-un azil din oraşul său natal. Era căsătorit şi a avut trei copii, precizează agenţia de ştiri elveţiană ATS.
Academia regală de ştiinţe din Suedia i-a atribuit premiul Nobel pentru chimie datorită unor "dezvoltări importante aduse metodologiei din domeniul spectroscopiei cu rezonanţă magnetică nucleară (RMN)", care au permis apariţia tehnicii de imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM), în prezent indispensabilă în medicina modernă.
În ziua anunţului făcut de Academia regală de ştiinţe din Suedia, profesorul Ernst, a explicat într-o conferinţă de presă organizată ad-hoc la New York, unde tocmai ajunsese după ce călătorise la Moscova, că datorită "acestei tehnici, puteţi să investigaţi aproape tot: puteţi să examinaţi corpul uman (...), procesele fiziologice, să o folosiţi pentru numeroase aplicaţii medicale". "Pe de altă parte, puteţi să analizaţi o moleculă, aspectul ei, dinamica sa, modul în care diverse molecule se mişcă, felul în care reacţionează între ele", a adăugat cercetătorul elveţian.
Modest, a dezvăluit că faptul de a fi câştigat singur premiul Nobel din acel an îi punea anumite probleme de conştiinţă: "Pentru că eu nu sunt cu adevărat singurul care şi-a adus contribuţia în acest sector" al rezonanţei magnetice nucleare.
RMN este o tehnică de spectroscopie aplicată la anumite nuclee atomice (în special la cel de hidrogen, protonul, prezent în număr mare în organismele vii), care au proprietatea de a se comporta ca un fel de magneţi miniaturali. Atunci când aceste particule se află într-un câmp magnetic având o frecvenţă determinată, denumită frecvenţă de rezonanţă, ele se manifestă prin efecte electromagnetice, iar acestea pot fi măsurate, scrie Agerpres.ro.
RMN-ul a fost inventat în 1945, simultan, de elveţianul Felix Bloch şi de americanul Edward Mills Purcell, care au lucrat împreună în Statele Unite. Această descoperire le-a adus premiul Nobel pentru Fizică în 1952.
Totuşi, la început, o dificultate fundamentală a constat în sensibilitatea relativ scăzută a acestei metode.
În 1966, Richard Ernst, în colaborare cu americanul Weston Anderson, a reuşit să crească sensibilitatea metodei prin expunerea eşantioanelor la scurte şi intense pulsaţii ale unor frecvenţe radioelectrice.
Cercetătorii au trebuit să aştepte însă până la începutul anilor 1970, în special după dezvoltarea unor magneţi supraconductori capabili să emită câmpuri magnetice suficient de puternice, pentru a face din RMN un fin instrument de studiu al structurilor moleculare în domeniile fizicii, chimiei şi biologiei.
Prima imagine RMN obţinută în scopuri medicale a fost prezentată în 1973.
