Atât Clotilde Armand cât și Moise Guran par să dorească să transforme votul de protest din București într-o mai largă mișcare antiparlamentară cu accente populiste care să se manifeste, eventual, prin manifestații de stradă. Deocamdată, au eșuat.
Guran a susținut două mitinguri cu denumiri pline de avânt. Primul a preluat titlu unui articol de-al său "Schimbarea Parlamentului și a întregii clase politice devine o urgență medicală!".
Citiți și: Moise Guran: Îndemn cetățenii ASUMAT și EXPLICIT la REVOLTĂ!
Al doilea, s-a numit "Cătușe Înainte De Paine!" și nu a avut nici o revendicare pusă pe masă de organizatorii de pe Facebook (contul Micul Estet)
Dincolo de aceste evenimente, Guran pare a fi serios în ceea ce privește creșterea implicării în viața publică, după cum arată și intenția de a publica pe Internet unul sau mai multe programe de guvernare.
Citiți și: Moise Guran, de la Biziday la Protesteday
Clotilde Armand a mers mai mult pe discurs antiparlamentar pe Facebook decât de acțiuni în stradă
Întâi a propus împuținarea numărului de senatori și deputați prin reprezentarea egală a județelor (!!!). La pachet cu aceste cereri a pus și norma întreagă de lucru pentru parlamentari, a interpretat în mod eronat sistemul parlamentar american și a susținut că, în formula actuală, costul Parlamentului este "de nesuportat".
La doar câteva zile, i-a cerut președintelui sau conteste la CCR o serie de "legi". La nici una nu a oferit o justificare constituțională și, în plus, unul din actele la care se referea (neînceperea urmăririi penale pentru Titus Corlățean) nu era lege. Demersul este cu atât mai interesant cu cât a invocat referendumul din 2009, un lucru nu foarte obișnuit între apropiații lui Nicușor Dan.
Eforturile de a crea o formă de revoltă antiparlamentară au eșuat. La manifestațiile planificate nu au venit decât câteva zeci, hai, o sută de oameni. Iar agitația creată pe Internet pare și ea să se stingă după momentul de vârf dat de contestarea alegerilor din Sectorul 1.
Clotilde Armand a atins o cvasi-egalitate în căutări cu Nicușor Dan în ziua alegerilor dar a menținut interesul mai mult din cauza contestării alegerilor. Totuși, din 15 iunie, interesul online pentru ea nu mai este semnificativ. Moise Guran a stârnit un prim moment de interes după prima revoltă și îl trăiește acuma pe al doilea.
Eșecul este cu atât mai interesant cu cât criticile aduse Parlamentului au coincis cu noi încercări ale parlamentarilor de a-și legifera privilegii. Deci este un moment prost pentru aleși, care sunt, oricum, extrem de impopulari. De ce nu s-a creat un curent protestatar?
Există două explicații posibile, privind două niveluri diferite de participare. La nivel de bucureștean de rând, acesta s-a manifestat la vot. Protestul fost auzit tare și clar de majoritatea celor vizați (deși PNL continuă să dea semne de confuzie flirtând cu UNPR).
Există, însă, și un nivel al protestatarilor "de vocație". Vorbim de câteva zeci-spre-sute de oameni care vin la aproape orice manifestație. Nu au întotdeauna succes în mobilizare, dar sunt elementul în jurul căruia se agregă orice manifestație de succes. Acești manifestanți de vocație sunt, la rândul lor, parte a unui grup mai mare (sute-spre-mii) de bucureșteni implicați în /preocupați de proiecte civice, academice și politice.
Ei bine, în acest grup apelul lui Moise Guran a fost prilej în principal de sarcasme, și nici soarta Clotildei Armand nu a fost neapărat mai fericită. Am avut ocazia, în online, să văd apropiați ai USB acuzând demagogie, simpatizanți încercând să minimalizeze radicalismul pozițiilor antiparlamentare ale Clotildei Armand și critici dintr-o mare varietate de direcții. În "tabăra Parlamentului" s-au aliniat persoane care de ani de zile, nu găsiseră un cuvânt bun pentru această instituție a statului.
Vedem la lucru, poate, o nouă realitate de care trebuie să țină cont mișcările anti-sistem. Una e sprijinul pe care îl primești când nu ai nici o șansă și altfel te ia lumea în serios când pari să ai șansa de a obține influență în Parlamentul României.
Comentează