Premium
Recenta creștere explozivă a curbelor deceselor de Covid-19 se suprapune cu cea a unui al doilea val care, în mai multe țări europene, nu a fost niciodată controlat.
Irlanda părea un exemplu de urmat. După ce a devenit primul stat membru al Uniunii Europene care a impus o a doua carantină, „taoiseach” (premierul) se putea lăuda cu cea mai mică rată de incidență de Covid-19 din blocul comunitar. Cu toate acestea, o relaxare a restricțiilor și apariția tulpinii britanice a virusului a provocat, de la începutul acestui an, o întoarcere de 180 de grade. În această săptămână, Irlanda a devenit țara cu cele mai multe cazuri la un milion de locuitori, din lume. Profesorul Alan Irvine, președintele Asociației Irlandeze a Consultanților pentru Spitale, a avertizat la BBC că sistemul de terapie intensivă al spitalulelor se confruntă cu „cea mai mare presiune pe care a suferit-o vreodată”.
Cazul irlandez a fost o alertă clară pentru Europa cu privire la impactul enorm pe care îl pot avea asupra sănătății publice noile variante ale coronavirusului, adăugate la creșterea contactelor dintre persoane, tipice sărbătorilor de Crăciun. Problema este că alarma vine târziu. Curba de contagiune și de decese a crescut în majoritatea țărilor europene, multe dintre ele – inclusiv Marea Britanie, Portugalia, Germania sau Olanda – reinstituind sau înăsprind carantina, pe fondul unui început foarte lent al unor campanii de vaccinare, care timp de luni de zile nu vor avea un efect considerabil în reducerea infectărilor. „O nouă furtună se zărește la orizontul Europei”, a avertizat săptămâna aceasta ministrul italian al Sănătății, Roberto Speranza, în consonanță cu avertismentul anterior al Angelei Merkel: „A avut dreptate când a spus că ne confruntăm acum cu cele mai grele luni ale anului pandemic”.
Citește și: Raluca Turcan iese la rampă: ‘Există voci care au opinii diferite față de vocea președintelui PNL’
O privire asupra curbelor arată că nu există, ca atare, un al treilea val de COVID-19, ci mai degrabă o întărire și o înrăutățire a unui al doilea val care nu a dispărut niciodată și al cărui impact a eclipsat primul val al pandemiei, din martie anul trecut. Graficul arată numărul de decese zilnice la un milion de locuitori, în medie, în ultimele șapte zile. Cu date din 13 ianuarie, în Republica Cehă și Regatul Unit, cele mai afectate, rata este de aproximativ 16 decese zilnice la un milion de locuitori. În Spania, rata este de aproximativ patru la milion. Efectul Crăciunului este observat deja în numărul de cazuri, care a crescut în ultimele zile, dar numărul de decese per locuitor este, pentru moment, departe de cele mai proaste date din Europa. După cum se poate observa, în majoritatea țărilor europene, evoluția recentă a deceselor se suprapune cu valul care a început între sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie 2020.
Având în vedere populația numeroasă, situația este deosebit de gravă în Regatul Unit și Germania, două țări care săptămâna trecută au cunoscut, zi de zi, recorduri negre repetate de infecții și decese. Guvernul britanic a raportat 1.564 de decese miercuri, iar cel german, 1.244, cifre cu mult peste, în special în cazul german, cele înregistrate în primul val. În total, peste 26 de milioane de cazuri și 584.000 de decese au fost raportate în Uniunea Europeană și în Regatul Unit, potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor.
De parcă nu era suficient, varianta britanică a Covid-19, a cărei transmisibilitate poate fi cu până la 70% mai mare decât cea a virusului primar, este o sursă tot mai mare de îngrijorare. Cazul irlandez menționat mai sus este cel mai emblematic: B.1.1.7, așa cum se numește această variantă, este responsabilă pentru 45% din noile cazuri raportate în țară. „Cu o transmisibilitate mai mare și o gravitate similară a bolii, varianta este un semnal de alarmă: fără un control mai mare pentru a opri răspândirea acesteia, va exista un impact mai mare asupra unităților sanitare, deja stresate și sub o mare presiune”, a avertizat joi Hans Henri Kluge, directorul regional al OMS pentru Europa.
Alarmele nu sunt ignorate. Deși Europa are un avantaj în oprirea noii variante, date fiind restricțiile de călătorie impuse la sfârșitul anului trecut, viteza cu care aceasta a devenit forma dominantă a virusului în Marea Britanie și Irlanda i-a îngrijorat foarte mult pe liderii continentului. Cancelarul german Angela Merkel a avertizat că actualele restricții reimpuse în țară ar putea dura până în aprilie, „dacă nu reușim să oprim această variantă britanică”; guvernul francez a impus restricții de circulație de noapte, de la 18:00, după ce B.1.1.7 a fost detectată la Marsilia; Danemarca a prelungit cu trei săptămâni măsurile de securitate excepționale care ar fi trebuit să se încheie pe 17, după o creștere „extrem de îngrijorătoare” a infecțiilor datorate acestei mutații a virusului. „Ceea ce vedem în Marea Britanie și în Irlanda este sfâșietor și alarmant”, a argumentat premierul olandez, Mark Rutte, când a anunțat marțea trecută extinderea restricțiilor și posibilitatea unor noi carantine. Iar varianta britanică ar putea fi prima dintre multe: noi mutații au fost detectate în Africa de Sud, Japonia și Brazilia, declanșând noi restricții de călătorie pentru a preveni răspândirea lor pe continentul european.
Restricțiile de circulație, din ce în ce mai folosite
Temându-se de impactul economic al unei noi carantine, multe țări au recurs la restricții parțiale de circulație, ca instrument pentru a încerca să oprească contagiunea. Această măsură este aplicată pe întreg teritoriul național, în diferite grade de extensie și intensitate, de Belgia, Cipru, Spania, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Luxemburg, Portugalia, Republica Cehă, România și Slovenia, precum și în părți din Germania. Dintre toate, cele mai stricte sunt, de departe, cele franceze: durează 12 ore (de la șase seara până la șase dimineața), toate activitățile în aer liber și comerțul sunt interzise în acest interval și, deși livrarea alimentelor este permisă, clienții nu le pot ridica de la unitate. Toate acestea, sub amenințarea amenzilor.
Aceste măsuri se confruntă cu un număr semnificativ de detractori. În plus față de condamnarea obișnuită a oricăror restricții care limitează libertatea individuală (mai puțin frecvente, desigur, decât cele din Statele Unite), criticii restricțiilor de circulație dure din Franța susțin că acestea produc efectul opus celui dorit: provoacă aglomerări în transportul public, blochează șoselele și drumurile urbane și cresc probabilitatea de contagiune în supermarketuri și magazinele alimentare, din cauza intervalului restrâns de doar o oră pe care mulți o împărtășesc între plecarea de la serviciu și începutul restricțiilor de noapte.
