Pe surse, povestea din spatele Fondului Proprietatea (FP) nu e despre orgolii, ci despre direcție: „lichidare rapidă” versus „construcție de valoare” cu un administrator nou.
Pe scurt, să faci un ban mai rapid acum, sau unul mai mare și mai bun, dar cu mai multă răbdare. Calendarul e bătut în cuie: pe 29/30 septembrie, Adunarea Generală a Acționarilor decide drumul Fondului, iar convocatorul confirmă că pe masă sunt toate variantele – menținerea administratorului actual, mandat pentru noul administrator recomandat de Comitetul Reprezentanților (CR), orice alt administrator propus de acționari în termen, sau reluarea întregului proces. Asta e litera documentelor, dincolo de zgomotul din piață. Și e mult zgomot pentru că cineva se grăbește!
În ultimele săptămâni, în peisaj a intrat o grupare de acționari din Ljubljana (a ajuns Slovenia "să joace" în România!) care a raportat acțiune concertată peste pragul de 5%. Vorbim de Axor Holding, Equinox și Intus Invest – deținere cumulată 5,06% la 25 august, admit chiar raportările oficiale. Gruparea a cerut detalii suplimentare despre selecție, a împins pentru completări pe ordinea de zi și, mai nou, vrea revocarea întregului Comitet al Reprezentanților înainte de votul asupra administratorului. În limbaj de piață, e o mișcare pe contre: întâi schimbi arbitrii, apoi joci repriza a doua.
Pe surse, oamenii din piață împart taberele simplu. De o parte, Board-ul/CR, care invocă mandatul primit în AGA din 2023: să caute un nou administrator și să aducă o strategie alternativă la lichidare, cu accent pe guvernanță activă și opțiuni de creștere (listări parțiale, parteneriate, co-investiții). În urma unui proces internațional, cu consultant dedicat, recomandarea CR este formula ROCA FP (AIFM Luxemburg + manager local de private equity), tocmai pentru a ancora decizia într-o combinație între disciplină de reglementare și expertiză domestică. „Acționarii decid, nu noi”, spun sursele apropiate dosarului, subliniind că ordinea de zi nu închide nicio opțiune.
De cealaltă parte, gruparea >5% apasă pedala pe transparență „totală” și cere acces la documente, note, detalii de selecție pe care CR le ține confidențiale – exact cum cer regulile în astfel de procese, ca toți investitorii să primească același nivel de informare la același moment. Răspunsul tehnic a venit inclusiv printr-o scrisoare de clarificări a auditorului (EY), publicată pe site-ul fondului: există limite procedurale pentru ce se poate produce, când și cui. În rest, toate întrebările primite sunt înregistrate și au răspuns oficial – nu „pe holuri”. E birocratic? Poate. E și singura cale să nu creezi privilegii informaționale.
Povestea care s-a împins în ultimele zile e că „procesul a fost netransparent și scump”, cu bordul ținând cu dinții de un favorit. Reîncadrarea de care am aflat pe surse: selecția a fost mandatată prin AGA, consultată la pașii-cheie, iar „favoritul” e, de fapt, o propunere argumentată – una dintre mai multe opțiuni puse în mod explicit la vot. Asta demontează povestea cu „varianta unică”, măcar la nivel de procedură. Dacă acționarii consideră că recomandarea CR nu maximizează valoarea, o pot respinge. E motivul pentru care convocatorul listează patru căi, nu una. Intre noi fie vorba, Roca sunt români și par ambițioși, poate ajunge Fondul să fie administrat și de români, vedem. Dacă tot are Fondul ăsta "Proprietatea" pe acțiuni în multe companii importante pentru România, nu strică să se uite cineva nu doar la cash, ci și la interesele țării. Acolo în portofoliu e și Salrom, sunt și alte companii.
Rămâne întrebarea care bântuie orice fond cu active strategice: cui îi folosește graba? Profilul Equinox este imobiliar, listat la Ljubljana, iar logica unor investitori cu apetit pe cash-out rapid poate favoriza vânzări accelerate. Pentru activele rămase în portofoliu – infrastructură, resurse – „rapid” nu înseamnă întotdeauna „optim”. Strategia de creștere propusă de CR pariază pe opțiuni: mai multe ferestre de preț, mai multe instrumente (co-investiții, parteneriate industriale), mai multă disciplină de piață. Nu e o cruciadă anti-lichidare; e un calendar care încearcă să prindă mai multă valoare pe ciclu complet. Mergem până la Brasov și luăm 10 lei, sau ne grăbim să luăm 5 lei la Sinaia sau 2 lei la Ploiești, cum mi-a zis cineva. Unii vor să plece repede cu 2 lei. De aici și nervii intre tabere.
În plus, chiar Ministerul Finanțelor a venit, recent, cu o cerere de completare a ordinii de zi, pentru a clarifica pașii de continuitate – încă un semn că decizia finală trebuie curățată de improvizații. Toate astea sunt hârtii, nu opinii.
Ce urmează? Pe 29/30 septembrie, nu se votează „pro” sau „contra” unei persoane, ci între patru rute strategice, fiecare cu costurile și beneficiile ei. „Pe surse” se spune că presiunea de a revoca CR înainte de vot ar fi doar o încercare de a muta dezbaterea de la strategie la procedură. Board-ul mizează pe lectură atentă a documentelor și pe o regulă simplă: aceeași informație pentru toți, în același timp, pe canale oficiale. Gruparea >5% mizează pe flancul emoțional – „nu ni s-a spus tot” – și pe un vot de penalizare. Piața va tranșa, dar actele spun deja ceva clar: sunt deschise toate ușile, iar cheia e la acționari. Restul e „șmecherie” de campanie. Vedem daca ies românii sau nu, dacă iese creșterea, sau cashul!
Comentează