Premium
Cimpanzeii au o capacitate excepţională de a produce vocalizări complexe, cu aproape 400 de secvenţe distincte identificate de o echipă de oameni de ştiinţă, care au descris un sistem de comunicare elaborat la această specie de primate, cea mai apropiată de om, informează miercuri AFP, relatează Agerpres.
"Ei nu vorbesc, desigur, dacă luăm ca referinţă limbajul uman", a atras atenţia specialistul în biologie evoluţionistă Cédric Girard-Buttoz, autorul principal al studiului publicat luni în Communications Biology - Nature.
Însă, cimpanzeii au, conform studiului, o capacitate extraordinară de a combina o gamă redusă de strigăte, "douăsprezece vocalizări simple", potrivit cercetătorului, în cel puţin 390 de secvenţe distincte. Un fel de sintaxă, asociind de la două până la zece strigăte, al cărei sens rămâne de clarificat. Cu posibilitatea ca aceste animale să fi dezvoltat capacitatea de a asocia sunete în moduri diferite semnificând lucruri diferite.
"Avem câteva idei despre semnificaţia anumitor secvenţe, dintre care una, de exemplu, este exclusiv legată de cuibărit, şi care nu are nicio legătură cu semnificaţia apelurilor luate izolat", a explicat pentru AFP cercetătorul de la Institutul de Ştiinţe Cognitive Marc Jeannerod din cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS) din Franţa.
Echipa de cercetători, printre care se numără oameni de ştiinţă afiliaţi de asemenea Institutului Max Planck pentru Antropologie Evoluţionistă din Germania, a analizat aproape 5.000 de înregistrări prelevate de la 46 de cimpanzei adulţi sălbatici din Parcul Naţional Tai, în Coasta de Fildeş.
O doctorandă, Tatiana Bortolato, a înregistrat acolo peste 800 de ore de vocalizări timp de şase luni, care au fost apoi recenzate şi clasificate cu ajutorul "codatorilor" umani. O metodă inedită, care ar putea fi utilizată şi în cazul altor primate, cum ar fi bonobo sau urangutani.
Cele douăsprezece tipuri de vocalizări de cimpanzeu includ sunetul "hou", foarte comun, asociat sau nu cu un icnet, sau chiar mârâit ori lătrat.
Ele sunt bine cunoscute de savanţi - şi fanii "Planetei Maimuţelor" -, iar semnificaţia lor poate varia în funcţie de intensitate. Sunetul " 'hou' asociat unui strigăt de alarmă are o tonalitate mai puternică decât cel legat de odihnă, care este mai blând", a declarat Girard-Buttoz. "Hou" asociat cu un icnet este folosit, spre exemplu, pentru a identifica indivizi.
Unele animale au un "vocabular" mai bogat, speciile de maimuţe având până la 38 de tipuri de apeluri. "Putem considera repertoriul vocal al cimpanzeilor, care este înnăscut, ca fiind limitat", a remarcat Girard-Buttoz, însă specia, care are o viaţă socială foarte complexă, se poate să fi găsit prin aceste secvenţe o modalitate de "generare de noi semnificaţii, ce permit extinderea capacităţii sale de comunicare".
Studiul a demonstrat că o treime dintre vocalizări erau secvenţe care combinau mai multe dintre cele douăsprezece strigăte , a căror gamă întreagă era folosită la un moment dat. De asemenea, a stabilit o noţiune de ordine, unele apeluri aflându-se mereu, sau aproape mereu, în aceeaşi poziţie într-o "bigramă", succesiune care asociază două strigăte. "De exemplu, 'hoo' este aproape întotdeauna pe prima poziţie, ceea ce indică o potenţială structură de comunicare recurentă", a remarcat cercetătorul.
Unele dintre aceste "bigrame" sunt reutilizate, poate drept cuvinte cheie, în secvenţe mai lungi, cu alte cinci sau şase strigăte, o dovadă în plus a unei structuri stabile a acestei sintaxe simiane. Rămâne de stabilit ulterior relaţia dintre elementele acestor secvenţe şi, mai ales, dacă unele dintre ele generează un nou sens.
Cercetătorii au observat astfel variaţii între populaţiile de cimpanzei în ceea ce priveşte ordinea apelurilor în anumite secvenţe, iar aceasta "într-un mod foarte consistent", a spus Girard-Buttoz. Acest lucru ar presupune o învăţare a acestor secvenţe vocale în cadrul grupului şi, prin urmare, o flexibilitate a acestui mod de comunicare.
Pentru a avansa în cadrul studiului lor, oamenii de ştiinţă vor trebui să caute semnificaţia secvenţelor, prin experimente. "Înregistrăm un sunet şi îl redăm maimuţei din pădure pentru a-i studia reacţia", a explicat cercetătorul. O muncă amplă având în vedere numărul de secvenţe identificate.
