Premium
Parcă niciodată nu a fost mai găunoasă dezbaterea economică din România. Stânga (adică guvernarea) își ia în mod glorios meritul creșterii economice, atât cea de până acum cât și cea care (ne asigură ei) va veni. Și asta fără sacrificii în sectorul de stat, ci dimpotrivă.
Dreapta (adică PNL și economiștii academici) spun că această creștere aproape că nu există. O vedem, dar este bazată pe consum și, puf, se va evapora. Când se va evapora? Curând. Anul ăsta? Eh, nu, dar curând. Anul viitor? Poate.
Între aceștia, USR nu a reușit să construiască ceva care să semene a doctrină economică. Dar ne asigură că ei vor avea cel mai bun program de guvernare. Când? Curând. Anul ăsta? Nu se știe. Curând.
Există, din punctul meu de vedere, câteva întrebări la care economiștii și politicienii trebuie să răspundă în fața societății.
Care sunt investițiile care care produc rezultate?
Dacă statul cheltuie bani în sănătate, se produce mai multă sănătate? Dacă statul cheltuie banii pe drumuri, se produc mai multe drumuri? Dacă statul cheltuie banii în educație, vor fi românii mai educați?
La nici una din aceste întrebări răspunsul nu este automat da. Administrativ, e extrem de posibil să bagi bani în ceva și să nu iasă nimic. Pe undeva, secretul macroeconomiei PSD acesta este: dacă bagi bani în consum obții consum, dacă bagi bani în drumuri, aceia pot merge în conturi din Elveția.
Care echilibre macroeconomice sunt în interesul României?
3% deficit. 1% MTO. Economiștii confundă aceste cifre cu un echilibru "real" în economie. Sau cel puțin vorbesc ca și cum le-ar confunda. Dar aceste cifre sunt rezultatul unor decizii și compromisuri politice care au fost luate. Care ar fi cifrele care servesc interesului nostru?
Sprijinim piața sau mediul privat?
Ați observat că nu avem în România un partid al pieței libere. PNL este mai degrabă un partid ușor protecționist față de mediul privat ale cărui interese caută, măcar în discurs, să se aibă la inimă. Facilitatea, nu concurența e mantra lor. USR... am discutat deja. PSD are o viziune în care trebuie să fie bine ca să nu fie rău din care concurența capitalistă feroce desigur că lipsește.
Aceste întrebări, și altele asemenea, ar scoate economiștii din dulcea liniște ideologico-matematică. Dar ar putea fi începutul unor discuții reale în societate.
