Premium
Donald Trump și Hillary Clinton au câștigat cele mai multe state și cei mai mulți delegați în ziua de 1 martie (Super-Tuesday), fiind favoriții clari pentru a câștiga competiția în partidul Republican și cel Democrat. Dar, pe când Clinton va putea strânge în jurul său militanții și finanțatorii partidului, lucrurile sunt mai complicate pentru Trump...
click pe imagine pentru a vedea procesul electoral american, așa cum este descris de ambasada SUA
Dizidență?
În ultimele zile am putut vedea în premieră cum oficiali ai Partidului Republican se distanțează în mod public față de potențialul lor candidat la președinție.
„Nu voi vota pentru Hillary Clinton și nu pot vota nici cu Donald Trump, ținând conte de ce se știe despre el... Dacă ajungem în situația în care aceștia sunt cei doi candidați ai marilor partide, și sper să nu ajungem acolo, va trebui să caut o opțiune în afara partidului” a spus senatorul, Ben Sasse, citat de CNN.
Paul D. Ryan, președintele Parlamentului din Wisconsin, l-a criticat deschis pe Trump pentru că a ezitat să respingă sprijinul lui David Duke, rasist declarat.
„Dacă cineva vrea să fie nominalizat din partea Partidului Republican, nu pot exista ezitări sau păcăleli. (Potențialul candidat) trebuie să respingă orice grup sau idee care se bazează pe [tooltip text="bigotism" gravity="nw"]DEX: Fanatism religios; atitudine, comportare de bigot; bigoterie, habotnicie.[/tooltip]”, a declarat el, citat de New York Times.
Mai mulți alți republicani „de vază” și strategi electorali au început să sugereze că, dacă Trump ajunge să fie nominalizat, ar fi mai bine pentru partid ca el să fie înfrânt, mai spune New York Times.
... sau unitate?
Problema este că acești inamici ai lui Trump nu au neapărat foarte multe lucruri în comun. Prin modul în care exploatează nevoia de siguranță și cere o mai mare agresivitate pe plan internațional, Trump se plasează la dreapta partidului. De aceea Ryan se arată oripilat de asocierile cu extrema dreaptă.
Pe de altă parte, pe plan economic, Trump este perceput ca fiind mai la stânga, fără mari simpatii pentru ideea de stat minimal. În plus stilul său de viață relativ excentric și cele trei căsătorii nu îl descriu tocmai ca un conservator. Asta explică și frustrarea lui Ben Sasse, care spune despre Clinton și Trump că sunt, amândoi, „liberali de New York”.
Nici experții nu par a fi mai uniți în opinii. În articolul de luni, 2 martie, v-am povestit cum Nate Silver crede că republicanii conservatori „ideologici” l-ar putea abandona pe Trump. În schimb, Heather Cox Richardson, profesor universitar și autor al unei cărți despre istoria partidului crede mai degrabă că acesta se va pune în fruntea nucleului dur („hardliners”, cam același lucru cu "ideologici") și că cei ce se vor separa vor fi centriștii.
Citiți și: Super-Tuesday, ziua când se decide cine sunt favoriții pentru președinția SUA
Trebuie să ne ferim, însă, să supra interpretăm aceste semnale. Cetățenii americani, în special cei ce merg la vot, sunt foarte divizați conform liniilor de partid. O comparație făcută de Pew Research Center în 2014 arată cum simpatizanții celor două partide sunt din ce în ce mai separați ideologic.
Asta înseamă și că teama de partidul „opus” aduce alegători la vot. Un nou partid conservator, diferit de cel republican, ar putea fi văzut ca o minge ridicată la fileul democraților. Chiar dacă intelectualii partidului au dreptate când îl descriu pe Trump ca nefiind un adevărat conservator, este greu de imaginat, deocamdată, că actualii alegători ai republicanilor vor fi dispuși să slăbească partidul. Dar până în noiembrie, data alegerilor, mai este timp.
