Mai sunt aproximativ 3 luni până când liberalii își vor alege conducătorul pentru următorii patru ani și totodată, în mintea unora mai entuziaști, viitorul președinte al României. Puterea s-a polarizat vizibil între două tabere: una condusă de către actualul președintele al PNL și președinte al Camerei Deputaților, Ludovic Orban, și una condusă de către prim-ministrul în funcție, Florin Cîțu. Cum arată ramificațiile din spatele celor doi capi de afiș este foarte dificil de descris în detaliu, dar ce putem observa la o primă analiză este că fiecare dintre cei doi oponenți are câte o echipă de fani înfocați. Dacă în tabăra Orban lucrurile sunt clare și simple astăzi, echipa din jurul acestuia fiind una sudată, construită în timp, formată în 2017 atunci când șeful PNL câștiga categoric primul mandat de președinte și condusă categoric de însuși Ludovic Orban, în tabăra Cîțu (acolo unde paradoxal nu conduce Cîțu!) lucrurile nu arată deloc simplu, fiind înconjurat de oameni care individual au reușite diverse, dar care dau impresia că nu au fost niciodată într-un grup.
Cum a ajuns așa de nicăieri Florin Cîțu locomotiva unor oameni respectabili precum generalul Ciucă, Emil Boc sau Virgil Chițac? Este o întrebare cu multe răspunsuri pe care nu o vom pune acum pentru că nu vom afla niciodată răspunsul. De asemenea ne întrebăm cum a ajuns Florin Cîțu, „marele finanțist” școlit în America exponentul unor oameni cu performanțe mediocre în viață precum Alina Gorghiu, Raluca Turcan sau Mara Mareș. Iar o enigmă pe care o vom rezolva doar atunci când marea bătălie pentru șefia PNL se va fi terminat. Ce vreau să explic acum este cum de a ajuns Florin Cîțu să fie singurul care va pierde tot după această luptă politică.
Oamenii din spatele lui Cîțu au demonstrat de nenumărate ori de-a lungul carierei lor politice că nu reprezintă camarila de care ai nevoie atunci când dai de greu. Ba exact opusul! Au fost exact acei oameni care au încercat să exploateze valurile pentru interesul personal. Uneori le-a ieșit, alteori nu. Cert este că gruparea din jurul actului premier este una oportunistă care astăzi are un singur scop și anume să acapareze puterea. Cum vor acest lucru? Prin impunerea în fruntea PNL a unui președinte marionetă care în fond să le numească sinecurile prin funcțiile publice.
Considerați de cei mai mulți de prin partid ca fiind trădători, camarila Cîțu a reușit totuși, prin performanțe personale izolate, să câștige încrederea unei părți a populației. Acest aspect i-a menținut pe oameni ca Emil Boc sau Gheorghe Flutur în fruntea partidului. De ce nu se bagă ei în față totuși? De ce simt nevoia să îl împingă la luptă pe Cîțu, un om care, după cum se vede în orice apariție publică, nu este nici pe departe construit pentru o astfel de confruntare dură din interiorul unui partid de dimensiunile PNL? Pentru că ei nu vor să își asume o eventuală înfrângere.
Este mult mai ușor să arunci un om la sacrificiu, iar atunci când pierde să îl critici că nu a făcut lucrurile cum ar fi trebui să fie făcute. Pentru mare parte din echipa care astăzi îl susține pe Cîțu, o înfrângere nu îi afectează cu absolut nimic. Boc rămâne primar la Cluj, Flutur rămâne președinte de CJ la Suceava, Rareș Bogdan rămâne europarlamentar, iar exemplele pot continua. Singurul care va fi trimis acasă definitiv va fi, ați ghicit, Florin Cîțu împreună cu echipa apropiată. De bine de rău el va rămâne senator, dar ce vor face cei care nu au prins nicio funcție electivă?
Ura trădării a devenit extrem de accentuată în PNL, iar cei care sunt în tabăra Orban cu siguranță nu îl vor mai primi înapoi nici pe Cîțu nici pe cei care au întors armele neașteptat. În schimb, greii care astăzi spun că vor un suflu nou se vor integra imediat înapoi în echipa cu care Orban câștiga alegerile in 2017. Asta pentru că experiența politică acumulată de actualul președinte al PNL îl face să înțeleagă importanța unor astfel de personaje pentru dezvoltarea partidului. Cât despre cei care nu stau pe voturi, cu siguranță că vor fi îndepărtați unul câte unul.
De cealaltă parte, Florin Cîțu nu a apreciat niciodată munca de partid. O eventuală victorie a lui ar duce cu siguranță la epurări în masă. Nu ne-ar mira nicio clipă dacă inclusiv cei care astăzi îl susțin înfocați vor fi eliminați unul câte unul. De ce? Pentru că nu a acumulat cultura partidului, pentru că nu conștientizează că dincolo de lideri care primesc funcții fără muncă există o armată de oameni în spate care țin un colos precum PNL. Și la urma urmei este normală o astfel de gândire atunci când primești funcțiile fără să muncești o oră pentru partid.
Florin Cîțu a intrat într-o bătălie care nu este a lui. Este o bătălie a unora care nu au reușit să se integreze în conducerea PNL sub Ludovic Orban. Este o bătălie a unora care speră să primească funcții înalte fără să verse nicio picătură de transpirație. Astfel Florin Cîțu devine arma unora care dacă vor reuși să câștige această victorie se vor bucura, iar dacă o vor pierde nu vor da doi bani pe cei pe care i-au folosit pentru a desfășura acest război. Iar arma principală care va fi aruncată la gunoi este, ați ghicit, însuși Florin Cîțu.
Comentează