Fost judecător și membru al CSM PULVERIZEAZĂ ICCJ în războiul cu Guvernul: șanse reduse de a câștiga la CCR

Fostul judecător și membru al CSM, Adrian Toni Neacșu, susține că judecătorii de la ICCJ nu au nicio explicație logică pentru refuzul de a schimba modalitatea prin care se aleg completele de 5 judecători. Astfel, fostul judecător arată că ICCJ are șanse mici de câștig la Curtea Constituțională, acolo unde Guvernul a sesizat pentru un posibil confict juridic de natură constituțională.

Citește și: NEBUNIE la România TV, în direct: Ecaterina Andronescu a plecat din emisiune, după un circ ca la UȘA CORTULUI (video)

Până să răspundă ÎCCJ cu acest punct de vedere aveam unele îndoieli cu privire la șansele Guvernului de a obține câștig de cauză la Curtea Constituțională în ce privește conflictul juridic de natură constituțională cauzat de problema completelor de 5 judecători în materie penală. 
Îndoieile mele aveau legătură cu limitele în care Prim ministrul a sesizat Curtea Constituțională, motiv pentru care am găsit de cuviință să formulez un Amicus curiae.

După această poziție a ÎCCJ lucrurile, din punct de vedere strict juridic, sunt mult mai clare. ÎCCJ nu are explicații credibile în ce privește formarea completelor de 5 judecători în altă modalitate decât cea stabilită de la 1.02.2014 prin Legea nr. 304/2004, adică exclusiv prin tragere la sorți. 
Aproape ca un avocat aflat într-o situație juridică imposibilă, dar care trebuie totuși să improvizeze o apărare cât de cât credibilă, ÎCCJ invocă neclaritatea legii în ce privește compunerea completelor de 5. 
Singura justificare tehnică este aceea că, deși art. 32 din Legea 304/2004 obliga de la 1.02.2014 ca toți membrii completului să fie trași la sorți, un alt text (art. 33) stabilea că președintele ÎCCJ și vicepreședinții ÎCCJ conduc în calitate de președinte (prezidează) completele din care fac parte. Pentru a fi puse de acord cele două texte, ÎCCJ ar fi fost nevoită, prin Regulament și hotărâri ale colegiului de conducere, să ignore obligația înscrisă în lege de a trage la sorți toți cei 5 membri ai completului și să instituie prezența obligatorie a președintelui și vicepreședintelui în aceste complete, pentru a le prezida.

În semn de respect personal pentru d-na președinte Tarcea, care trebuie să explice astăzi o practică administrativă a ÎCCJ pe care nu a creat-o domnia sa, n-am să insist prea mult asupra logicii strâmbe a acestui argument. 
Totuși, este un lucru de o simplitate maximă că problema prezidării unui complet este o chestiune complet diferită de problema modului de formare a acestuia. 
Am fost multă vreme președinte de tribunal iar legea în vigoare atunci spunea că președintele tribunalului prezidează completele la care participă. Totuși, nu mi-a trecut niciodată prin cap că pot face parte de drept din orice complet doresc eu, indiferent că am fost desemnat sau nu să fac parte din acele complete. 
Da, în virtutea importanței demnității funcției, președintele ÎCCJ ori vicepreședintele ÎCCJ prezidează (conduce) completele la care participă, dar este vorba de acele complete din care face parte în mod legal. De altfel, art. 33 a rămas nemodificat inclusiv prin Legea nr. 207/2018, astfel încât ar însemna că și în prezent președintele/vicepreședintele ÎCCJ ar trebui să facă parte de drept din completul de 5, ceea ce nici măcar ÎCCJ nu mai suține (ci doar că tragerea la sorți obligatorie se aplică de la 1.01.2019).

Celălalt argument invocat de ÎCCJ este real, dar nu are nici o semnificație juridică și nu poate influența decizia CCR: nimeni (nici măcar subsemnatul, așa cum în mod corect se arată în punctul de vedere) nu a invocat până acum nelegala compunere a completului de 5 judecători în materie penală. Pentru a fi corecți până la capăt cineva a invocat totuși nelegala compunere a completelor de 5 judecători prin prezența de drept a unor persoane cu funcție de conducere netrase la sorți, dar nu a completelor penale ci a celor civile. Este vorba despre d-na judecător Camelia Bogdan.

Singura necunoscută rămâne dacă este vorba totuși pe fond vorba de un conflict juridic de natură constituțională, respectiv dacă există sau nu un blocaj instituțional, astfel cum ÎCCJ susține în subsidiar.
Tocmai de aceea cererea ar trebui susținută în fața CCR de ministrul justiției, pentru că domnia sa poate explica cel mai bine, raportat la jurisprudența notorie a curții, existența și întinderea blocajului instituțional creat.