Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) declară inadmisibilă o cerere introdusă împotriva statului român de către fostul procuror Cătălin Nicolae Ceort, condamnat definitiv pentru corupție.
Cătălin Ceort, fost procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ), trimis în judecată după ce a primit 30.000 euro mită din cei 260.000 de euro ceruți, a fost condamnat definitiv în octombrie 2019 la patru ani de închisoare cu executare. Asta, după ce procurorii DNA Ploieşti l-au trimis în judecată, în 2017, sub acuzaţia de luare de mită, acesta pretinzând 260.000 de euro de la un om de afaceri.
Vezi și: Fostul procuror PICCJ Cătălin Ceort a fost condamnat definitiv la patru ani de închisoare cu executare - A cerut aproape 300.000 de euro mită și a primit 30.000
Nemulțumit de cum au decurs lucrurile, Cătălin Ceort s-a adresat CEDO, invocând încălcări ale dreptului la un proces echitabil.
CEDO a declarat inadmisibilă cererea lui Ceort, constatând că acesta nu a epuizat toate căile de atac interne și că nu a fost stabilită nicio încălcare a normelor privind dreptul la un proces echitabil în timpul procesului său. Aceasta nu a constatat nicio încălcare a articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO).
Statele sunt exonerate de obligația de a răspunde în fața unui organism internațional pentru acțiunile lor înainte de a fi avut posibilitatea de a soluționa problemele prin intermediul propriului sistem juridic. În speță, reclamantul nu a epuizat căile de atac interne.
Consultă AICI hotărârea CEDO în cazul Ceort vs. Romania
Fostul procuror ar fi încasat banii printr-un fost avocat
Potrivit DNA, în luna decembrie 2016, Cătălin Nicolae Ceort, în calitate de procuror în cadrul PÎCCJ – Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, ar fi pretins suma de 260.000 de euro de la un om de afaceri (martor în cauză), cercetat pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani într-un dosar penal aflat în instrumentarea magistratului. În schimbul banilor, procurorul ar fi urmat să dea o soluţie favorabilă în respectivul dosar.
După ce a primit informații cu privire la dosarul cauzei de la Ceort, acesta a contactat persoana în cauză și i-a oferit serviciile sale de intermediar. Ulterior, bărbatul a raportat tentativa de luare de mită autorităților, care au organizat o operațiune sub acoperire care a dus la arestarea sa.
Banii ar fi fost pretinşi prin intermediul lui Victor Ignat (condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu suspendare), avocat suspendat în cadrul Baroului Bucureşti, trimis şi el în judecată de procurorii DNA sub acuzaţia de complicitate la luare de mită.
Pe 21 aprilie 2017, Ceort a fost suspendat din funcția de procuror de către Secția pentru procurori a CSM, ca urmare a trimiterii sale în judecată.
Procuror PÎCCJ, condamnat la închisoare cu executare pentru mită
În 2017, Ceort și Ignat au fost trimiși în judecată. Fostul procuror a negat acuzațiile, susținând că nu cunoștea acțiunile co-inculpatului, în timp ce acesta din urmă a mărturisit și a solicitat un proces simplificat, care a fost refuzat. Recursul lui Ceort a fost respins în 2019 de către o instanță care a menținut probele și condamnarea inițială. Ulterior, acesta a dat în judecată statul în fața CEDO, invocând încălcări ale dreptului la un proces echitabil.
În analiza sa de fond, Curtea observă că: "(...) Statele sunt scutite de obligația de a răspunde în fața unui organism internațional pentru acțiunile lor înainte de a avea posibilitatea de a soluționa problemele prin propriul sistem juridic. În cazul de față, reclamantul nu a formulat plângerea menționată anterior în fața Înaltei Curți, nici în primă instanță (în fața completului de trei judecători), nici în apel (în fața completului de cinci judecători). Prin urmare, plângerea sa a fost respinsă pentru neepuizarea căilor de atac interne".
CEDO a respins cu totul cererea fostului procuror
CEDO adaugă că, "(...) reclamantul a putut să ofere probe în apărarea sa. În cursul procedurii în primă instanță, de exemplu, Înalta Curte a audiat un martor citat de reclamant, care a fost chemat să depună mărturie în numele reclamantului.
În plus, celelalte probe au fost prezentate în ședință publică și în conformitate cu principiul contradictorialității. Astfel, Înalta Curte l-a interogat pe reclamant atât în primă instanță, cât și în apel, în prezența reclamantului".
Înalta Curte notează că "(...) a examinat argumentele reclamantului și a emis decizii motivate în mod corespunzător în cursul procedurii. În special, aceasta a explicat importanța pe care a acordat-o rezultatelor testului cu detectorul de minciuni efectuat asupra intermediarului în raport cu celelalte probe din dosar. Având în vedere modul în care normele naționale au reglementat aprecierea probelor de către instanțe, observațiile Înaltei Curți nu sunt puse în discuție".
Curtea concluzionează că, "(...) condamnarea reclamantului nu s-a bazat exclusiv pe declarațiile intermediarului, deoarece Înalta Curte a examinat și a luat în considerare un întreg ansamblu de probe. Astfel, utilizarea acestor declarații, printre alte probe, pentru a justifica condamnarea reclamantului nu a adus atingere în sine corectitudinii procedurii împotriva reclamantului. În consecință, această plângere este vădit nefondată".
Pe baza celor de mai sus, Curtea a declarat cererea inadmisibilă în integralitatea sa.
Comentează