Premium
În ultimii ani încrederea în partidele politice a scăzut mult ajungând la cote foarte mici. Pe acest fond, au început să apară curente politice noi sau oameni veniți din societatea civilă, care au obținut în diverse situații rezultate bune în alegeri sau în administrație.
Deschizătorul de drum a fost Nicușor Dan, care a reușit în 2012 să spargă o barieră și să obțină aproape 9% în alegerile pentu primăria Capitalei. Un rezultat bun, dacă privești și la faptul că a concurat cu USL care era pe un val popular la acea vreme, dar și cu un partid cu structuri puternice în București-PDL și care avea 2 primari la acea vreme, în sectorul 3 și în sectorul 6.
În 2014, la alegerile pentru Parlamentul European, Mircea Diaconu, candidat independent, obține 379.852 voturi. Acest exemplu este încă unul în plus pentru a afirma că uneori imaginea bate structura de partid. Da, actorul Mircea Diaconu a prestat un rol de victimă și ajutat de Antena 3 a reușit să capitalizeze votul multor cetățeni dezamăgiți de partidele politice.
A urmat candidatura Monicăi Macovei la prezidențiale. Singură, fără o forță politică în spate a reușit să strângă 421.628 voturi. Macovei a reușit o performanță la acea vreme, care arată, însă, că în populație există o stare de spirit: oamenii vor pe cineva credibil, care să nu aibă schelete în dulap și să aibă o carieră în spate.
Ce fac partidele lui Macovei și al lui Nicușor?
Macovei și-a înființat partidul M10. Chiar dacă numele nu este cel mai fericit, Macovei a reușit să construiască un vehicul politic. Este, însă, departe de ce ar trebui. Acest lucru este și din vina liderului politic care nu reușește să înțeleagă că un partid nu poate fi condus de la Bruxelles. Funcția de președinte de partid nu este part-time. Structurile de partid au nevoie de liderul său, formațiunea trebuie să aibă viață internă. Nu poți construi doar pe Facebook un partid politic. Nu în România.
M10 are puțini oameni notorii. Mai există Adrian Papahagi care a reușit să coaguleze în jurul său, la Cluj are o echipă de tineri, dar care are ca principală activitate munca la catedră. Nu poți să acuzi un om că mai întâi își face profesia pentru a-și câștiga traiul de zi cu zi în mod onest, dar nici nu poți să ai pretenția că acesta va reuși să construiască o forța politică la nivelul partidelor existente.
M10 nu are încă structuri în toată țara. Acest lucru este primul handicap în bătălia pentru locale. Chiar dacă are oameni onești în interior, partidul Monicăi Macovei nu are vectori de imagine care sunt atât de necesari în confruntarea electorală pentru a putea capitaliza voturi. În ansamblu, M10 este perceput de public ca un partid creat pe baza unor principii morale, sănătoase, dar fără forța necesară pentru a produce schimbări în viața politică.
M10 a reușit să reziste și cântecelor de sirenă ale PMP-ului, alegând să se distanțeze și să nu lase loc niciunei posibilități de dialog cu partidul fostului președinte. Decizia M10 a fost argumentată atât de Papahagi cât și de Monica Macovei pe seama faptului că Traian Băsescu a abandonat lupta pentru independența justiției, dar și principiile europene, în problema refugiaților.
M10 are nevoie de un succes. M10 trebuie să facă pragul în câteva județe, în alegerile locale, dacă vrea ca partidul să mai existe și după 2016. Greu de crezut că în forma actuală va reuși acest lucru.
Nicușor Dan, activist în zona ONG-urilor, profilat ca un protector al patrimoniului urbanistic al Bucureștiului, devine din ce în ce mai vizibil pe teme care privesc administrația locală. A construit un partid în ultimile luni: Uniunea Salvați Bucureștiul. Nu este clară construcția acestui partid, care din denumire se setează ca fiind un partid pentru bucureșteni. Intenția lui Nicușor Dan, cel puțin așa cum rezultă din interviurile acordate, este să construiască un partid la nivel național. Timpul scurt rămas până la alegeri nu va permite construcția unei forțe politice capabilă să se bată pentru locul 3.
Publicul M10- Monica Macovei, dar și publicul lui Nicușor Dan este asemănător.
Public cu studii superioare, oameni din multinaționale, dezamăgiți de clasa politică, angrenați în viața socială, foarte activi în grupele lor de vârstă, cu capacitate peste medie de convingere, adepți ai voluntariatului. Acest public se manifestă atât în mediul online, dar și la evenimente mici pe diverse teme apropiate lor.
Participarea acestor două forțe ( M10, USB) în alegeri, pe liste proprii, cu candidați diferiți va duce la o fragmentare a electoratului la care au ei acces. O fuziune, însă, între M10 și USB, va putea crea o forța politică care să genereze surprize în câteva orașe mari și în special în București. Crearea unei forțe politice pe cei doi oameni -Nicușor Dan și Monica Macovei, va putea fi o forță în jurul căruia să se coaguleze acel electorat despre care vorbeam mai sus. Pe lângă faptul că se oprește o posibilă fragmentare a electoratului, se mai obține și un curent optimist în rândul electoratului și anume că ”se poate”.
Știm că sentimentul ”votului util” este puternic în rândul votanților, dar fuziunea între cele două forțe va fi un factor declanșator pentru raționamentul ”există o șansă”, cel puțin în rândul celor care ar vota una dintre cele două forțe. Fuziunea realizată în timp util și fixarea unor ținte în câteva județe importante va putea duce la un rezultat onorabil pentru noua forță politică și, de ce nu, la câștigarea unui loc 3 la nivel național, în alegrile locale.
