Premium
Terorismul se întâmplă la confluența a trei factori. Primul este un anumit gen de frustrare care te face să crezi că viața ta în societate nu are nici un scop. De aceea teroriștii din Europa nu sunt prima generație de imigranți musulmani, veniți din cine știe ce zona de război sau sărăcie. Aceștia sunt, în general, mulțumiți ca au scăpat de acasă. Problema o constituie copii lor, care iau țara în care s-au născut ca pe un lucru care li se cuvine și care, din varii motive, pot ajunge sa se simtă respinși și umiliți.
Al doilea factor este o ideologie care să dea sens vieții, pansând frustrările de mai sus. De aceea, mulți dintre teroriști „aderă” la cea mai supărată organizație teroristă, fără să fie ei înșiși cu adevărat religioși (în SUA, spre exemplu, mersul regulat la moschee este invers proporțional cu radicalizarea).
Al treilea factor este accesul la tehnologie. Nimeni nu a făcut un atentat terorist cu sulițe și topoare de piatră.
Nu este nevoie să fii expert în terorism ca să fii familiar cu aceeași factori. Ei sunt fix aceeași care au contribuit decisiv la ridicarea comunismului și nazismului în secolul trecut.
Iar asta trebuie să ne îngrijoreze. Din cei trei factori, noi producem, în Occident, doi. Problemele economice, care vin, parțial, din faptul că locurile de muncă dispar mai repede decât pot fi înlocuite, produce frustrare în homo faber. Iar tehnologia distructivă este abundentă.
Marele, uriașul avantaj al Occidentului este că nu este bântuit de ideologii criminale, astfel încât majoritatea teroriștilor sunt radicalizați prin ideologii de import. Dar acest avantaj nu este neapărat permanent. Breivik, spre exemplu, s-a descurcat și fără islamism. În SUA grupuri înarmate de rednecși au ajuns să sfideze, cu arma la brâu, statul. În Europa se infiltrează ideea că Putin este „un mare om”.
Astfel, problema terorismului trebuie să ne preocupe pe două paliere de timp.
Pe termen scurt, comunitățile cu potențial de radicalizare trebuiesc asimilate și/sau infiltrate. Dacă ai o populație suficient de mare afectată de cei trei factori de mai sus, mai devreme sau mai târziu, cineva o ia razna. Iar cei ce o iau razna sunt destul de asemănători la suprafață cu cei care nu o iau. Ca doi îndrăgostiți nebunește, dintre care doar unul își ucide iubita.
Ideea că putem rezolva problema teroristă prin interceptări este naivă. Primii care au bănuieli, și uneori singurii, sunt cei din comunități. Este esențial ca societatea, poliția și serviciile de securitate să se afle în relație de cooperare cu ei.
Din acest punct de vedere, România este avantajată. Prin legăturile istorice cu musulmanii din Dobrogea, prin legăturile istorice ale lui Ceaușescu cu statele arabe și prin căsătoriile și concubinajele micilor afaceriști arabi veniți în anii '90 suntem într-o relație destul de bună cu musulmanii de aici.
Pe termen mai lung, merită să ne amintim că Occidentul nu este imun la ideologii proaste. Dimpotrivă, noi am inventat naționalismul de factură violentă, fascismul și comunismul. Nu aș spune ca noi am inventat și rasismul, dar cu siguranță am contribuit la întărirea lui. În urmă cu mai puțin de 100 de ani, Europa a pornit două războaie mondiale. În SUA, până în anii '60 negrii mai spânzurau din când în când de o creangă de copac.
Pe termen foarte scurt, duritatea preventivă poate fi necesară în lupta anti-teroristă. Pe termen mediu și lung, integrarea și moderarea exceselor ideologice sunt, probabil, infinit mai eficiente.
Această abordare nu este înțeleasă de mulți dintre cei care discută fenomenul refugiaților. Da, dacă am putea să îi ținem afară pe sirieni, am evita pericolul ca fii și fiicele lor să se radicalizeze. Dar dacă dorim acest scop, trebuie să dorim și mijloacele: denunțarea tratatelor internaționale, garduri la graniță și, mai ales, moarte. Nu poți să ții cu adevărat refugiații afară fără să îi lași să se înece pe mare sau fără să îi împuști pe graniță. Dacă, însă, nu suntem dispuși să îi împușcăm, nu mai este de nici un folos să îi înjurăm pe Internet sau să aruncăm cu pietre în ei. Dimpotrivă, ura ieftină nu face decât să nască radicalizare.
